Sări la conţinut

Citindu-l pe Cosmisian. Cartea „Lucette- Viața dincolo de imunitate zero”!

Cum bine știți de o perioadă bună de timp citesc în mare parte autori români contemporani, am descoperit la ei o unicitate aparte care încântă privirea, îmi stârnesc curiozitatea și îmi confirmă în plus că nu tot ce e adus pe piața de carte din exterior e super și la modă. Avem și noi cu ce ne mândri. Cărțile scrise de ai noștri gânditori mi-a întărit convingerea și nu o dată că literatura contemporană își ia avânt, iar noi cititorii trebuie să îi susținem pe scriitori, să îi încurajăm să creeze, să se exprime, și să prindă aripi. De curând, am terminat de citit „Lucette- Viața dincolo de imunitate zero” de Cosmisian, și mărturisesc că mi-a rămas o parte de suflet în această carte. Cunoscând stilul scriitorului prin cartea „Mouelle Roucher. Dezliterarea pe fuior de timp” m-am simțit deja pregătită pentru o remarcabilă poveste ce-mi va răscoli orice simțire, și nu m-am înșelat.

„Lucette- Viața dincolo de imunitate zero” împletește cu o finețe remarcabilă elementele unei povești aparte, unde dragostea se luptă cu pierderea, trecerea cu năpasta unei familii, și gingășia cu dorința de a mai fi, măcar încă o zi. Toate încrucișate într-o pânză a vieții, cu bune și rele amplificate de o tonalitate plină de semnificații reușind să provoace vibrații cu impact, iar asta face ca lectura cărții să fie una extraordinar de plăcută. 

„(…) La umbra unui copil mic se ascunde un suflet răcoros și sincer.

Călătoria în care ne îndeamnă să înaintăm Cosmisian e departe de a fi una simplă, chiar din primele pagini se crează o intimitate desăvârșită dintre text și cel ce îl citește prin legătura jurnalului și a poveștii în sine care te răvășește. Cartea poartă cu sine o profundă sinteză a unor vieți împreunate de o suferință la comun care îi ține uniți într-o legătură de amintiri, de flah-uri tinerești și iubiri cântate la pick-up. Și totuși, cine e Lucette?… e copilul ce ia naștere din două suflete ce se iubesc, dintre o mamă ce se stinge din motive de sănătate și care își deapănă osânda pe filele unui jurnal, acea care din dragoste rezistă un pic, și poate mai mult. Și totuși… tragicul e de neschimbat.

„Lucette era ca un refren pentru noi, acea compoziție muzicală ce te obligă să uiți de tot, pentru că la mijloc era cea mai extraordinară ființă pe care ni s-a dat să o iubim în mica noastră familie.”

Însă o tragedie nu vine niciodată singură, iar mica făptură ruptă din „soarele cu burta mare” trece asemeni unor generații de femei, mai bine spus, bunică, mamă și ea printr-un chin al unei boli autoimune, una care le desprinde semeni îngerilor dintr-un vis de familie ce este rupt de eden. Iar suferința este nemărginită ca și palparea pierderilor ce taie în carne vie creând o presiune a așteptării subite. Și totuși, speranța naște zâmbete, oamenii trasează opțiuni și știința o cale de mijloc care crează o lumină de la capătul tunelului…

…sănătatea e un miracol, vindecare la fel

Într-un joc al textului se așează piesă cu piesă pentru a crea un întreg, frânturi de scriere dintr-un jurnal lăsat ca continuitate, un prezent pus pe tava cititorului pentru al trăi suferind și o fereastră deschisă spre trecut; iar atunci când toate se unesc accentele nu se pun pe acțiunea accelerată sau scoasă din context, ci pe senzații și profunditate, acea care va cere un… va urma, sau un presupus scenariu deja conturat pe retina unui cititor curios. Iar citind despre acea latură a durerii și acceptării unui copil trecut prin boală nu doar că empatizezi, ci pășești literar timid parcă a nu face gălăgie deranjând un inocent suflet în toată avalanșa sa suferindă. Și te întrebi, oare nimic nu e de făcut? …oare într-un timp cu atâtea posibilități, o boală e chiar o finalitate? Oare cu ce a greșit un copil de i s-a furat de la natură dreptul la copilărie, la viață? Trist. Nedrept. Tragic.

crede, și totul e posibil!

„Lucette – Viața Dincolo De Imunitate Zero” este un text scăldat în poezie și o poezie formată dintr-un context existențial, unul care vociferează o reușită supusă multor sacrificii și pierderi. Totuși iubirea, dăruirea și plenitudinea părintească nuanțează acest tablou al vieții dăruind acestei povești o adevărată noțiune a artei prin empatie. Scriitura mi-a demonstrat că miracolele există, poate tardiv însă nu într-un târziu definitiv; și cel mai important e să sperăm în înfăptuirea lor. Să credem, așa cum a făcut și Lucette în povestea sa!

„Iubirea are anotimpul ei propriu, ca în cărți.”

Cartea „Lucette – Viața Dincolo De Imunitate Zero” de Cosmisian poate fi comandată pe site-ul Editurii Siono!

2 comentarii »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: