Sări la conţinut

Citind-o pe Teodora Matei. Cartea „O noapte la castel”!

Teodora Matei (Elena Teodora Mateiu) s-a născut în Ploiești in 1971. Din 1990 lucrează într-un institut de proiectare, unde a fost pe rând: desenator tehnic, tehnician proiectant, secretar de proiect, document controller. Înainte de debutul în volum, Teodora Matei a publicat proză scurtă in revistele Nautilus, Gazeta SF, Fantastica, ficțiuni.ro, Revista de supans, începând cu anul 2012. Contribuții în reviste, antologii, volume colective: „Kowalski ’67” – antologia digitală a Gazetei SF 2014 „Bumerangul lui Zeeler”, „Ghinion!” – antologia „Cele mai bune proze ale anului 2013″ editura Adenium, „E-51741” – revista CPSFA nr. 28, „Soft” – volum colectiv „Exit”, poezii în „Gazeta cărților” (editată de biblioteca Nicolae Iorga-Ploiești) și „Revista bibliotecarilor prahoveni”.

După prima mea întâlnire cu autoarea, Teodora Matei prin intermediul volumul întâi „Stăpânul castelului”, al seriei „Povești la castel”, am pășit cu o curiozitate aparte spre al doilea volum „O noapte la castel”, iar lectura s-a dovedit cu mult mai încărcată textual, ba chiar cu un așezământ revoltător de emoțional.

„(…) …în spatele tuturor acestor lucruri de necrezut stătea blestemul unui bătrân ce voia să-și răzbune nepoata…”

„La câte-am trăit, pot să te-asigur că multe din lucrurile în care-am fost învățați să credem nu sunt tocmai așa cum se văd din afară. Viața e deseori un spectacol de magie: ne amăgește cu un vis sau altul doar pentru a ne abate atenția de la o nouă provocare.”

De la o iubire imposibilă la un blestem e doar un singur pas, iar Baronul îl simte pe propria-i piele atunci când din dragostea sa pentru tânăra țigăncușă se alege doar ceața densă a unei dezamăgiri mânate apoi de cele mai sinistre descântece, la cele mai temătoare blesteme. Astfel ajunge un condamnat după legile lumești la crime nesăvârșite, la orori nedemonstrate, fiind păzit ca pe un criminal temut dar privit cu respect fiind un nobil cunoscut. Încă din primul volum îl cunoaștem pe Dominic, gardianul cel nou care povestea Baronului îi atrage atenție, iar istorisirile acestuia publicate îl fac tot mai curios cu privire la veridicitatea acestora, și mai exact cât adevăr se regăsește în ele. Astfel Dominic descoperă fapte departe de limita gândirii sale, un adevăr pe care l-a intuit acolo în străfundurile ființei sale lăsat fiind să pătrundă ca un oaspete în viața de la castel. Chiar și în acea noapte după zece ani de la evadarea și scoaterea de sub acuzații a Baronului, după ce blestemul a devenit o parte din soartă dar însoțit de acel suflet nevinovat născut din pasiunea trupească a lui Nikos și Rita, un copil care va fi altfel…

Acum, după atâta amar de timp Dominic e iarăși la castel, e iarăși la lumina focului în compania lui, a acelui care i-a răscolit viața la propriu și la figurat. Tace și ascultă, îl roade curiozitatea și entuziasmul dezvăluirilor… și simte că de acum în colo nimic nu va mai fi la fel, ca o premoniție la ceva inexplicabil!

„Ziua precede nopții, ori invers; de când e lumea ordinea a rămas aceeași, faptele uneia ar trebui să rămână ascunse celeilalte, numai cu inima să le măsurăm pe toate, să le cumpănim, să le echilibrăm balanța dulce-amarului din vise.

După zece ani totul parcă e mai funebru, descrierile sunt mai aprofundate și parcă dâra acelui blestem tot mai înrădăcinată în a absoarbe mai multe vieți. Fiecare personaj e marcat de misticul fiecăruia creînd legături neînțelese, iar povestea curge lin printr-o mărturisire fără retușuri între Baron și Dominic, într-o noapte ce va fi și legământ și finalitate, va fi și spovedanie de descărcare dar și umbra de peste ani ce va provoca un somn adânc al unei legături de prietenie. Acum și aici totul vine cu un preț, cine îl va plăti vă îndemn să aflați, cert e că în joc e acel copil din flori, născut din iubire dar nu pentru mântuire, ci pentru a lua un suflet; cred că vă întrebați al cui?…

„Tristețe pe nisip, bucurie pe trăinicia unei roci. Viețile noastre. Cărți de joc în mâinile sorții.”

Într-un număr relativ mic de pagini Teodora Matei ne aduce la lumină soarta crudă a tinerei actrițe Anna și freamătul ei neputincios în lugubrul castel, acea care îi este iubită lui Nikos dar și un suflet chinuit, autoarea ne relatează întâmplările evadării din închisoare a Baronului, ipostazele plecării acoperite de enigme, de traiul acestora pe un plai Transilvănean, suntem purtați pe culmile legendelor și a consecințelor unor personaje de a avea o inimă curată și încredere oarbă în anumite persoane în care au investit dragoste necondiționată, și desigur plata ce va însoți această prietenie. Vom afla lucruri „necurate” despre fiecare în parte, vise, fantasme și pierderi… și despre acea ultimă noapte la un pahar de vin și un gust de vorbă … care v-a fi specială, în ce măsură vă îndemn să aflați. Ve-ți fi surprinși!

„O noapte la castel” este cartea care scoate la iveală tristețea și abandonul, recunoștința dar și jertfa, neputința dar și împăcarea de a nu mai lupta cu soarta, pentru că fiecare dintre noi știe că destinul nu poate fi amăgit, nici ziua, nici clipa. Volumul e glasul dezvăluirii dar și a ultimei ofrande aduse acelei umbre pentru o voce, pentru cuvinte, pentru egoismul de a da întâietate sângelui, a fiului!

Cartea e îndârjirea de a face o alegere în detrimentul alteia… chiar dacă doare!

„Timpul trece, noi trecem prin el…

„O noapte la castel” de Teodora Matei poate fi comandată de pe site-ul Editurii Tritonic.

1 comentariu »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: