Sări la conţinut

Citindu-l pe Lucian Ciuchiță. Cartea „Zile de plumb”!

Lucian Ciuchiță este poet, romancier, dramaturg, eseist și scenarist român. S-a născut la 10.02.1969 la Rm. Vâlcea, jud. Vâlcea; tatăl său, Apostol Ciuchiță ofițer de carieră, iar mama, Lucia Ciuchiță (născută Scarlat) era educatoare. A fost elev al Școlii Generale Nr. 2 și a absolvit Liceul Energetic din Rm. Vâlcea în 1987. Este absolvent al Facultății de Cibernetică din ASE Bucuresti (1988-1993). În 1999 obține doctoratul în Cibernetică și Statistică la ASE București. Ca scriitor debutează în 1996 cu volumul de poezii „Oameni si țărmuri”, cu prefața de Marin Sorescu. Este discipolul maestrului Marin Sorescu, cu care a avut o frumoasă colaborare în ultimii ani de viață ai regretatului scriitor. Au urmat alte două volume de poezii, „Căutătorul de zimbri„ și „Florile binelui”, iar primul roman, „Comisarul Caron-Dispariția”, a fost publicat în 2005. În perioada 1997-2006 a publicat mai multe cărți economice și o analiză a fenomenului terorist contemporan. A scris trei scenarii de film de lung metraj și a realizat trei filme documentare. Până în momentul de față a publicat 30 de cărți, atât volume de poezie cât și romane, nuvele, eseuri. În martie 2020 a văzut lumina tiparului romanul „Cercul Negru”, un roman incredibil care face cinste literaturii universale, iar în decembrie 2020 a fost publicat la LiterPress Publishing – Zile de plumb. (sursa: literpress.ro)

Cartea „Zile de plumb” e prima mea întâlnire cu autorul Lucian Ciuchiță, un roman cu o încărcătură răvășitoare, acesta începe cu o depănare a istoriei, acea calamitate a celui de-al Doilea Război Mondial; o pierdere în negura unor minți mânate de putere, de egoism, de orgolii și de „purificarea nației”. Secretele au fost împletite cu viclenia mișelească, iubirea cu pierderea, desfrâul cu ultimul glonte. Iar dintre toate pierderile ce au unit nații întregi au fost acele 2194 zile de plumb ce au fost marșul morții cioplit în istorie.

Cartea „Zile de plumb” ne aduce în prim plan un tablou deplorabil, un Hitler ca o hienă încolțită, cu oameni mânați de impulsul salvării propriei pieli, cu uneltirea unor planuri ce duc spre înclinații himerice și iubirea, o fărâmă de speranță într-o ceață înnecăcioasă. Am terminat de citit cartea cu un gol de nedescris, atât din retrăirea episodului de război cât și starea de viață în derivă a eroilor ce au pus piatră cu piatră în stoparea așa zisei „nebunii” a fuhrer-ului. Ca orice literatură de acest gen am rămas cu gustul amar, prin faptul că totuși unii criminali au scăpat și și-au urmat cursul răutăților din umbra complacerii ca indivizi despotici. Acest lucru mi se pare descurajant și atât de nedrept față de acele suflete frânte căzute în mlaștina uitării.

Avem descrisă pe lângă toată oroarea comploturilor și a secretizării viața Mariei, o tânără cu un trecut tulburător marcată fiind de moartea surorii sale cât și marșul său prin desfrânații societății. Lectura s-a dovedit a fi ramificată conducându-ne pe drumurile multor regiuni astfel am aflat implicațiile fiecărui personaj în parte construind un puzzle alb-negru plumburiu. În schema fiecărui act Maria își face ieșirea triumfal, cu bucăți de suflet pierdute, cu angoase, cu amintiri a unei nopți focoase, totuși ajunge acolo unde nici nu visa.

În tumultul textual suntem martorii tăcuți a unei scrieri ce se scrie chiar sub ochii noștri, evenimentele îți taie respirația, jocurile duble îți marchează retina și îți zgârâie factorul moral, ai vrea să înțelegi faptele însă nu ai cum; spionii lasă dâre de sânge iar telegrafierea acțiunilor îți demonstrează subtil că „încă” trăim vremuri pașnice, și că fiecare viață sau moarte a unor oameni de atunci neștiuți au fost schimbarea direcției acelui război înclinat spre auto-distrugere. Cu fiece răsfoire a paginilor lucrurile iau o întorsătură neașteptată, viața își cere tributul la fel și moartea, nimic nu e veșnic, nici acel măcel al unei forțe scăpate de sub control.

Partea cea mai surprinzătoare e că sfârșitul nu e un adevărat sfârșit, ruinele sunt peste tot, orașe, nații și suflete, greu se reclădesc dărămăturile a unor rămășițe din trecut, iar cel mai usturător e că personaje sus puse din cel de-al Doilea Reich se salvează înșelând moartea reorganizându-și viața fără remușcări, fără să privească în spate, ba chiar merg peste capete purtând masca meschinătății cu ei. Povestea din spatele acestei cărți este amplă, o narațiune ce se centrează pe multe întorsături de situații, cu oameni care mor, și cei care speră. Unele speranțe mor, altele se nasc…

     În cazul în care vă tentează lecturarea acestei cărți, o puteti găsi pe saitul editurii LiterPress Publishing. Eu vă spun cu încredere că autorul a reușit să scoată incredibilul dintr-o tragedie istorică, „Zile de plumb” este o carte care merită toate laudele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: