Sări la conţinut

Citind-o pe Anca Moraru. Cartea „Prodigium”!

Autoarea Anca Moraru este născută și crescută în Drobeta-Turnu-Severin, momentan mutată la Timișoara. A absolvit Liceul Pedagogic Ștefan Odobleja devenit Colegiu Național, profilul învățător-educator. A mai urmat cursurile Universității din Craiova-filiala Dr. Tr. Severin, profil filologie (română-engleză). Anca Moraru a publicat prima sa carte în 2020, „Să ai curajul să îți dorești mai mult” iar anul 2021 ia adus bucuria unui thriller fantastic intitulat „Prodigium”, un adevărat puzzle greu de rezolvat.

Cartea s-a jucat cu mintea mea, autoarea a construit o formă textuală care m-a prins în mrejele ei. Chiar și acum după sedimentarea conținutului sunt într-o dilemă cu acea stare de… cum e posibil așa ceva?, de… minunat, mai surprinzător nici că se putea!, de… doamne, ce final!

„Visez la ziua în care voi pleca de aici, undeva, departe, unde cineva m-ar iubi, m-ar strânge în brațe și mi-ar spune: Va fi bine, sunt aici pentru tine! Iubirea… Oare cineva va reuși să mă vindece? Să îmi redea aripile smulse? Aceste gânduri sunt singurele care mă fac să visez cu ochii deschiși, cele care pâlpâie intens în nopțile reci ale sufletului meu.

Ar putea fi o imagine cu carte şi floare

Cartea începe cu o ramificație, personaje, combinații, trăiri. Și mai exact autoarea ne deapănă povestea Angelinei, o tânără scăldată în cele mai tulburi ape, o ea care e simpla carcasă a unei lupte lăuntrice, și ale unor umbre ce o bântuie, fie din trecut, fie dintr-un prezent mult prea obscur pentru sensibilitatea psihică a sa. Aceasta pe durata a doi ani este urmărită de chipuri hilare, demonice, reacțiile ei sunt estompate de tratamente incerte cufundată fiind într-o ceață dezechilibrantă. Până într-o zi în care un nou șoc îi scoate terminațiile nervoase la un război al definirii, al dorinței de a fi cineva, de căutare prin: cine sunt eu?

„În jurul meu se construiesc enigme din ce în ce mai mari, ca bucățil unui puzzle format din fragmente minuscule, care cu greu pot fi completate. Sunt spectatoare la o viață care nu e a mea, iar cel care ar trebui să mă ajute mă lasă să putrezesc în acest spital. Trebuie să plec de aici. Trebuie să aflu cine sunt, ce mi s-a întâmplat. Trebuie să aflu cine e Angeline. „

Aparent viața Angelinei s-a schimbat semeni Cenușăresei, crescută într-un mediu sărăcăcios cu părinți vicioși aceasta la întâlnirea cu Brad parcă simte raiul și dincolo de el. Ajunsă doamna Parker încearcă să fie în trendul mediului în care a adus-o proaspătul soț bogat. Începuturile sunt întotdeauna frumoase, nimeni nu poate nega acest fapt… însă pentru toate este o piedică, sau un catalizator în cazul tinerei noastre, iar acesta vine în chipul neiubirii, a constatării lipsei de emoții, ea simțindu-se doar un bibelou pentru laudele colective la petrecerile mondene cu care încă nu se poate împăca. De aici până la infidelitate e un singur pas… iar ea e mult prea abandonată ca să perceapă pericolul, cel care o face semeni unei frunze în bătaia vântului…

„(…) Cum pot înțelege ce mi s-a întâmplat, dacă viața mea este o oglindă spartă în cioburi mai mari și mai mici, care sângerează atunci când te aștepți mai puțin?”

Amnezică și cu privirea în gol, Angeline e într-un cocon al necunoașterii desprinsă parcă de tot ce a completat-o de-a lungul vieții. Șederea sa la spital îi face mai mult rău decât bine, mai pui că unele evenimente dubioase petrecute acolo întăresc această constatare, totuși unele flash-uri ce i se perindă prin fața ochilor sau în ipostaza visurilor o aduc la un pas de a înțelege că toată lumea îi ascunde ceva, că locul ei nu e acolo, că ea e o figură lipsă într-un tablou mult prea complex. Cineva din trecutul ei încearcă să iasă la iveală, nedescifrabil, fără chip dar cu formă, miros și senzație, însă descumpănită nu are idee cum să interpreteze totul, însă știe că doar soțul ei e o poartă ce o poate scoate din acea „casă de nebuni” în care doar răul plonjează iar mintea ți se tulbură și mai mult. Unde îți pierzi și sufletul…

„Știu, sunt Angeline Parker, dar îmi pare că trăiesc doar viața ei, iar eu sunt prinsă într-o piesă de teatru, cu un rol pe care nu știu să îl joc.”

Sărind de la un plan la altul autoarea ne creionează ipostazele fiecărui personaj, unde trecutul se întretaie cu prezentul, și decid încotro să ducă nebunia unei tinere și iluziile celorlalți. Fiecare vrea ceva, fiecare e mânat de gelozie, posesivitate, abandon, abuz și zdruncinare psihică ajungând doar instrumente a unei vieți demente schilodite de un demon în chip de om. Nu de puține ori am auzit expresia: „totul datorită părinților… -nu, din cauza lor”, aici această realitate e palpabilă și care e cadrul principal de scenariu. Da, suntem rezultatul modelării părinților noștri, iar Angeline are parte de un tată violator, iar cu asta se explică desfigurarea ei mintală și a altor suflete zdrobite.

Am citit cartea, am respirat adânc și am vizualizat pe retină fiece abuz la care a fost supusă Angeline, dacă ar fi să analizez psihologic cartea starea la care a ajuns tânăra e un rezultat terifiant dar de așteptat în cazul în care micile copile sunt „rupte” de inocență și aruncate direct în iadul abuziv, ele își caută o liană de care să se prindă, astfel își crează scenariul unor voci, unor iluzii cu care își hrănesc sufletul ciopârțit. E grav, e dureros, dar real, fiecare își duce această cruce diferit dar spre regret nimic bun din aceste tratații nu se întâmplă, sunt suflete mutilate iar timpul în acest caz nu lecuiește, aici trebuie intervenție, iar în cazul Angelinei nu a fost suficientă. Finalul ne-a arătat că Angeline se dovedește un caz aparte în psihologie, aceasta se pierde între real și imaginar, între corect și incorect, între moral și depășirea unor norme limitative. Existe multe conflicte nerezolvate în mintea sa… însă chiar dacă într-un final atinge dragostea nu se poate uni din două una pentru a fi un întreg desăvârșit! Tragicul tronează, iar suspansul lasă un gust amar… deoarece asiști neputincios acolo unde ai putea întinde o mână!

„Prodigium” este un thriller psihologic ce m-a purtat într-un carusel al morții și fricii, pe cât a fost de captivant pe atât de răsunător în întorsături, aici căutam sprijin dar găseam goluri ce se cereau puse la punct, pe cât căutam iubirea găseam doar oameni înlinați spre tentații trupești, pe cât căutam pacea textuală de la final, am găsit surpriza în forma unei descrieri amănunțite a unei sinteze încă în studiu care m-a pus în fața unui fapt neobișnuit. Cartea a fost atât de bine structurată încât nu am pierdut nici un fir narativ, fiecare detaliu parcă îți dă o notă de oare chiar așa trebuie să fie?… iar personajele au reîntregit tot segmentul prin niște firi puternice, pe alocuri suspecte și cu jumătăți de măsură. În ansamblu totul a fost de excepție. Mulțumesc autoarei pentru această călătorie literară desăvârșită în haina unui thriller original!

Cartea este disponibilă la Editura LiterPress Publishing, pe mine mă găsiți pe pagina- @apostolcristinuta unde puteți afla noutăți literare din biblioteca mea!

4 comentarii »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

<span>%d</span> blogeri au apreciat: