Sări la conţinut

Citindu-l pe Garabet Ibrăileanu. Cartea „Adela”!

Garabet Ibrăileanu (n. 23 mai 1871, Târgu Frumos – d. 12 martie 1936, București), a fost un critic și istoric literar, eseist, pedagog, redactor literar și romancier român. Este una dintre cele mai influente personalități din literatura română a primelor decenii din secolul al XX-lea, teoretician, promotor al criticii literare științifice (direcția poporanistă), creator literar, profesor de istoria literaturii române la Universitatea din Iași și principal redactor al revistei Viața românească între anii 1906 și 1930. Sub pseudonimul Cezar Vraja, pe care avea să-l folosească, cu intermitențe, toată viața, Garabet Ibrăileanu debutează în paginile revistei Școala nouă cu articole, după care publică versuri, poeme în proză, cugetări, traduceri etc. Adela este un roman de Garabet Ibrăileanu, apărut în 1933. Scris sub forma unor fragmente din jurnalul protagonistului, doctorul Emil Codrescu, acesta ilustrează dragostea unui cvadragenar pentru tânăra Adela. Romanul în 1933, a primit Premiul Național pentru Proză.

Editura PUBLISOL bucură curiozitatea cititorilor cu niște romane pe care s-au clădit pe ascuns iubiri îndrăznețe sau mai timide, priviri suave și foșnete a unor vorbe purtate de vânt. Această editură prin Colecția feminIN m-a cucerit de-a dreptul, iar Adela face parte din romanțioasele opere ale autorilor români ce atrag prin eleganța textuală și cavalerismul de care îmi e dor.

Adela este o iluzie paradisiacă, și nu trebuie să devie o realitate. (…)”

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană, carte, trandafir şi text care spune „GARABET IBRĂILEANU ADELA feminIN”

Romanul Adela ne aduce în față o scenă a timpurilor fine ce unduiesc mișcările sufleteşti în direcția originalului, a tragicului, a analizei minuţioase și a admirație pentru orice. Detaliile ne sunt prezentate înșiruite artistic menite să ne suprindă prin străfundurile minții. Cartea e ca o briză venită dinspre inima pădurii cu aromele verii, mirosuri diverse și emoții o mie. Cartea e însăși filosofia vieții, despre trecere, constroversata bătrânețe și gelozie, despre amor și dorințe ținute în frâu. Despre tinerețe și împotriva ei. Despre înfrânare și condițiile vitrigi ale vieții!

„Mă duc să mă liniștesc de ea cu prezența ei.”

Îl avem ca erou pe acel El, care se zbate între vârsta sa și dorința chinuitoare de a fi alături de Adela, acea fărâmă de tinerețe și jovialitate, acea flacără a curiozității și acea gură de prospețime pentru care tânjește. Eroina rămâne învăluită în mister, descrierile făcute asupra făpturii sale o conturează în diferite forme, însă toate te pun în fața unui fum al necunoscutului, ea fiind pe cât de disponibilă asupra complimentării bărbatului face gesturi pline de copilării. Bărbatul îndrăgostit totuși conștientizează atracția însă nu o alimentează desăvârșit, pentru că îl tulbură, îl face să simtă frica abandonului spre neîmplinire dar și un rezultat ce va duce în abis. Cu plimbări prelungi, cu discuţii la contradictoriu, și tot felul de momente petrecute împreună cei doi își crează o intimitate de invidiat. Familiaritatea este prezentă într-o notă de complezență deplină. Eroul principal simte și nutrește să alimenteze acel farmec cu dublu înțeles, și mai exact acel în incertitudinea de neîmpărtăşire a sentimentelor din partea ambilor, doar cele câteva aluzii la ele. Atingeri. Priviri. Emoții.

„Femeia asta, care invită cu farmece copilărești la mistere tulburătoare, va face nefericirea multor imbecili. (…)”

Cartea este pasiune mistuitoare deoarece eroul își vede prototipul feminin crescând, de la o firavă copilă la o focoasă și excentrică femeie. Și totuși eroul își „încarcerează” impulsul masculin și nu pângărește tânăra de douăzeci de ani ce se aruncă ca fluturele în raza de lumină mânată de impulsivitatea vârstei. Fiecare unduitură a cuvintelor și descrierilor mi-au adus o plăcere neasemuită, și cu sinceritate declar că abia am așteptat să citesc o carte din timpurile când iubirile erau boeme, când bărbații dintr-un simplu sărut al mâinii îți trimiteau jurăminte iar o privire milioane de răspunsuri. Adela a fost o partitură a unei orchestre de emoții divine! Recomand cu drag cartea!

Adela va rămânea pentru tine mereu stânca pe care crește floarea-reginei, atât de apropiată că poți distinge micile steluțe catifelate, și totuși inabordabilă ca o planetă, din cauza prăpastiei care te desparte de ea!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

<span>%d</span> blogeri au apreciat: