Sări la conţinut

Citind-o pe Raluca Pavel. Cartea „Locul unde îngerii ațipesc”!

Raluca Pavel (Raluca Rodica Ailincăi) este născută la 19 martie 1986, în Botoșani. Este doctor în sociologie și scriitoare. După absolvirea cursurilor universitare (2008), postuniversitare (2011) și doctorale (2015) ale Facultății de Sociologie și Asistență Socială București, secția Sociologie, a susținut seminarii la aceeași facultate, pe teme de criminalitate și devianță socială. A participat la o serie de cercetări și studii realizate în colaborare cu Institutul de Sociologie și cu Administrația Națională a Penitenciarelor privind strategii și forme de prevenire a criminalității în general, a criminalității feminine, în special. Pe lângă două cărți cu niște povești curemurătoare autoarea bucură inima cititorilor cu câteva Volume de poeme printre care: „Sipetul din Călinești„, Ed. Contrafort, Craiova, 2011; „Străinului”, Ed. Contrafort, Craiova, 2012: „Locul unde îngerii ațipesc”, Ed. Contrafort, Craiova, 2014!

Astăzi vreau să vă vorbesc despre cartea „Locul unde îngerii ațipesc”, un volum ce te răscolește din adâncuri, te poartă într-o feerică armonie de sunete în care te dansezi, îți valsezi inima și emoția. Fiecare poezie parcă te definește, parcă te face să te simți într-o sală de spectacol al cuvintelor.

Poezia, e acea oază care mă atrage și mă înlănțuie ori de câte ori îmi pierd busola vieții. Poezia e acea alinare care mă completează și-mi readună emoția din vibrarea rimei. Poezia e zumzetul gândurilor și foșnetul frunzelor prin contemplarea visării, e gust de viață și fărâmă de suferință, e patimă și uniunea cu divinitatea. Astfel un amalgam de trăiri au curs prin venele mele o dată ce am parcurs poezie cu poezie din cartea autoarei Raluca Pavel, autoarea cu un har poetic mi-a redeschis gustul de cuvânt scris prin mesajul artistic cu ajutorul imaginilor expresive care au mișcat inima pătrunzând în „foaia rațiunii” creionând imagini vii.

(…)
cine sunt,
am înțeles…
La început și la final,
iubirea nu este decât
o altă definiție a morții.
m-aș căuta
înainte să te găsesc,
dar viața a uitat să mă treacă
pe hartă

Din poezia „Îți mai aduci aminte viitorul?

M-au fascinat mereu unduiturile și însemnările febrile ale poeților, a acelor suflete ce nu doar că știu cum să minimizeze textele pentru a le da forma unor câteva rânduri esențiale dar și a celor care fac pact cu însăși creația spre a trona emoția din puțin în mult, din câteva puncte într-un infinit. Astfel Raluca Pavel îmbibă cerneala iubirii în orice retină a privitorului, în orice respirație a cititorului creând acea punte a frumosului prin poezie.

(…)
da, dragul meu, sunt o visătoare,
am cunună de stele pe tâmplă,
roua-mi sărută tălpile.
mă vezi frumoasă de-o vreme,
de când te răsfrângi în ochii mei.
să nu uităm anotimpul acesta
Din poezia „De-o vreme „

Mie îmi rămâne să vă îndemn la a citit poezia, acea creaţie ritmică a frumuseţii în cuvinte izvorâtă din dărnicia unui om. Îți mulțumesc dragă Raluca Pavel pentru depășirea hotarelor imaginației, a plenitudinii textuale și a umplerii grădini imaginare cu visări și sărutări artistice în locul unde îngerii ațipesc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

<span>%d</span> blogeri au apreciat: