Sări la conţinut

Citindu-l pe Lucian Domșa. Cartea „Aneta”!

Lucian Domșa este născut în 10 ianuarie 1974 la Aiud. Anul 2020 i-a adus o realizare neasemuită, una literară; primul roman, „Aneta”, realizat la Editura StudIs din Iaşi i-a colorat existența după încercările vieții cu care se confruntă acesta.

„Scriu pentru că vreau să mă împac cu moartea care are forme infinite. Nu sunt un sinucigaș, ci un om simplu care trăiește cu un scop, acela de a întări viața prin scris, de a îndepărta răul, boala, infirmitatea cu puterea cuvintelor…” Lucian Domșa

Îmi adun toate cuvintele și parcă ar fi prea puține, îmi culeg toate emoțiilor și totuși le simt împrăștiate printre paginile unei cărți ce m-a primit în oaza sa mioritică, acolo unde ziua e o forfotă de oameni, iar noaptea un cânt al greierilor, acolo unde iubirile sunt inocene iar experiența se face bătătorită în țărâna puhavă, acolo unde inocența crudă desenează zâmbete și amintirile se țes și nu se lasă uitate. Romanul „Aneta” a fost o relatare cu acțiuni eroice, cu iubiri pătimașe, cu dorințe sincere și viață, o pulsație de viață cum în foarte puține cărți se mai găsește. Știți slovele acelea: „veșnicia s-a născut la sat”, această carte întărește aceste câteva cuvinte care mi-au reamintit de propria-mi copilărie, de acea fetiță firavă semeni Anetei care alerga pe câmp, cu două codițe subțiri și mereu cu zâmbetul pe buze, acea copilă ce îngrijea căprițe, ce iubea ieduții și să alerge desculț. Această carte parcă a făcut un legământ cu sufletul meu și a rămas acolo, și nu cred că va pleca vreodată!

Romanul „Aneta” ne aduce în față un peisaj rural, viața în toată simplitatea ei, cu grijile pământului, a agriculturii și a familiei. Însă nu vă gândiți că lectura va fi una înfloritoare, deoarece autorul îmbină tragicul cu stoicismul unui om, acel Nea Ion a lui Mătrăgună care promite dragoste Zamfirei apoi este înrolat să țină piept țării în război, dintr-o năpastă în alta acesta stă ca prizoner într-un lagăr departe de iubirea ce i-a jurat-o acelei care a făcut-o femeie. Acei șapte ani au fost un chin, o calamitate pentru sufletul femeii aceasta însă crede și simte că el se va întoarce, că nimic nu-l va ține departe de ea. Credința și speranța îi poartă pașii lui Ion acasă, chiar dacă osândit și înstrăinat, chiar și de mamă îngropat acesta răsare printre vii să își clădească cu propriile mâini viața, casa și familia.

Bucuria lui sunt copii, îi vrea mulți, sănătoși și apropiați de el, îi învață ce știe, îi pregătește pentru viață și le povestește cu înfocare cum a făcut față lagărului, războiului și a parcurs drumul vieții cu o plăcere a omului simplu crescut cu credință și smerenie, chiar dacă și le-a slăbit în timpul încarcerării lui ca prizonier la ruși. Fiecare copil al său e unic și diferit, cea care iese însă în evidență e Aneta (ieduța lui tata), o copilă zveltă și dornică să ajute pe fiecare, o tânără robace și cu o dorință de carte mare de lăudat, aceasta se vede învățătoare și tinde să își continue studiile în pofida greutăților.

Fiecare zi e o ruină și o nouă renaște, e perioada de după război iar comunismul taie în carne vie, fiecare se adaptează cum poate, iar cei ce nu respectă cuvântul politic este exilat în închisori sau luați în plină noapte în dubițe. Oamenii însă fiind muncitori nu dau mâinile în jos, prin muncă își câștigă dumicatul iar prin meșteșugăriturile pe care le învață cu repeziciune ajung să se angajeze chiar dacă întâlnesc dificultăți. Cartea cuprinde acea perioadă sensibilă a istoriei, atunci când numele sau te făcea erou sau te lăsa în păragina uitării; acele timpuri care au fost ca o provocare a existenței dar și a călirii ca nație.

Cartea în esență e povestea oricărui suflet ce a trăit la țară, ce a gustat apa de izvor și a bătătorit pământul cu tălpile goale, e cartea încercărilor dar și a curajului de a merge mai departe în pofida morții, a deziluziilor, a vorbelor în zeflemea și a necazurilor. Aneta e sufletul multora, ea e chipul care merge să ne îndrume în developarea amintirilor, a istoriei și a glasul unui popor, e acel personaj puternic ce are întâietatea de a ne spune, ca la gura sobei povestea unor memorii de război și izolare auzite de la propriul tată, despre iubirea sinceră ce a surprins inima părinților acesteia, despre persecuția comuniștilor dar și a luptei fecărui membru din familia Mătrăgună de a face ceva, prin forțe proprii, prin curaj și simțământul de a fi mai bun.

Mie îmi revine sarcina de a vă recomanda această minunată carte, „Aneta” va fi cartea anului 2021 cu siguranță, iar faptul că autorul a lăsat un … va urma mă face să cred că va fi o prelungire feerică a poveștii, sau o înflorire suavă a iubirii Anetei cu Cătălin, cine știe. Vă îndemn la lectură, orice clipă petrecută împreună cu acest roman va fi de preț.

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană şi floare

9 comentarii »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: