Sări la conţinut

Alexandra Foarfă. Drumul meu!

De curând am descoperit o nouă autoare contemporană care m-a cucerit prin scrierea sa. Alexandra Foarfă prin cartea „Trepte spre cer” mi-a redat o formă de conștientizare asupra la tot și la toate. M-a scăldat într-un act al confesiunii, al descoperirii și al copleșirii textuale. Astfel mi-am propus s-o descopăr, să aflu de unde a pornit acea dorință de a scrie, de a undui penița și de a închega totul într-o carte superbă cu un mesaj adânc! Dacă și voi vă doriți să aflați mai multe despre ea, vă invit să citiți rândurile de mai jos într-o mărturisire surprinzătoare și care vă vor lăsa fără cuvinte…

****

Drumul meu a început într-o lume pe care abia mi-o mai aduc aminte, undeva pe la 11 ani, când am cunoscut-o pe dna. Prof. Crina (Cismaru Maria). Dânsa mi-a fost mentor și m-a ajutat să descopăr pasiunea pentru cuvinte. Într-o lume plină de îndoieli zăcea, pe atunci, un suflet care visa la artă, noapte de noapte, împreuna cu celelalte vise ale ei. Atunci când soarele era sus pe cer, sufletul ei făcea înconjurul lumii, precum un turist, atunci când soarele apunea, cuvintele începeau să se înșire pe hârtie, iar atunci când soarele răsărea, realitatea se lăsa pradă prezentului dramatic și dureros de dulce.

A continuat scriind poezii, participând la olimpiada de limba română, la concursuri de creație, jucând baschet, mergând la schi sau petrecând timp afară la joacă, împreună cu vecinii. Ulterior a urmat liceul.

Vine o vreme cand te saturi să te tot uiți înapoi și să îți amintești povești, vine o vreme când vrei să privești înainte însă incertitudinea viitorului te impiedică. Vin momente când te gândești la valorile morale ale celor din jur și constați că nu toată lumea le posedă așa cum ți-ai dori tu. Cam asa am trăit perioada aceea, plină de complexe, de gânduri, idei, întrebări, majoritatea fără răspunsuri. Acela a fost momentul în care am început să scriu povestea pe care azi o putem citi în Trepte spre cer. Atunci am început să mă maturizez. Mi-aduc aminte cu drag de acei ani, plini de iubire, deseori neîmplinită, dar încărcată de emoții de copil. Pierdem, pe parcurs, acea copilărie, acea inocență și, cu greu, ne-o mai reamintim. Apoi mi-am pierdut tatăl. Nu vreau să vorbesc prea mult despre el, pentru că încă mă doare. Tot ce pot să menționez este că, undeva acolo în suflet, ceva se rupe și nu se mai reface niciodată.

Ulterior, trenul vieții a fugit din Romania și a ales Anglia pentru facultate. Am studiat Business și Turism într-un loc verde, viu, plin de energie și, deși eram departe de casă, am observat ce oameni frumoși sunt în România, am descoperit valorile prieteniei și am devenit adult.

Ești student și te plictisești vara? Vrei să faci un ban și să te distrezi în același timp? Fă-ți curaj și du-te în America, în țara unde orice este posibil. Eu am facut-o și voi fi mândră de asta mereu. Acolo am cunoscut moartea pentru prima dată. Mi s-a înfățisat sub forma unei tornade, a unui uragan și a nenumărate fulgere și furtuni violente. Acolo am cunoscut depresia și singurătatea, dar am înțeles că ești slab dacă cedezi și că adevărata putere stă în lupta cu viața însăși. Trebuie să învățăm să apreciem ceea ce avem, să privim realitatea și să fim onești, dar și să păstram o balanță între tot ceea ce facem zi de zi.

La final, am decis să mă întorc în Romania și mi-am găsit echilibrul, undeva în jungla din București. Ce ai de făcut în ziua și în momentul în care îți vine să te urci pe bloc și să sari? Nu să te arunci, să sari. De pe o clădire pe alta, de pe un bloc pe nori, din cer până în rai… îți spun ce aș face eu. Mi-aș lua avânt și aș sări… cât mai sus, cât mai departe, cu mâinile întinse spre paradis. Am găsit liniștea, lucrând într-o companie de turism. Te crezi adult. Te crezi responsabil. Îți faci bagajul și pleci. Îți urmărești visul. Zbori. Ajungi departe, prea departe poate. Și așa am petrecut ultimii 7 ani, pe cărările Universului, călătorind prin lume, vizitând locuri pe care, uneori, le visezi doar. Toate până când dai iar mâna cu moartea.

De data aceasta am fost și mai aproape. Am luptat cu o tumoare malignă la tiroidă, cu o tumoare malignă pe piele și, apoi, pentru că niciodata nu e suficient, m-am electrocutat. Mi-am păstrat culorile sufletului și am îmbrăcat vesta pozitivității și am răzbit. N-a contat că am avut arsuri de gradul III, n-a contat că drumul are mereu ceva de spus și îți aruncă nenumărate obstacole în cale, pentru că totul se rezumă la atitudinea ta în fața vieții.

Știi ce înseamnă să fii curajos? Sau doar ai impresia că situațiile cu care te-ai confruntat până acum te-au făcut să cunoști ce înseamnă acest cuvant? Îți spun eu ce este curajul… una din marile valori morale pe care le poți căpăta în timpul vieții. Pentru unii, curaj poate să însemne să înfrunți un leu, pentru alții un simplu paianjen. Pentru câțiva, curajul este să faci față problemelor cotidiene, pentru mine a fost când ești față în față cu moartea și nu îți e frică. Și pentru că a venit pandemia și mi-a oferit timp, curaj a fost să public aceată carte, în care m-am deschis în fața întregului univers, fără mască și prin care a trebuit să îmi urc propriul Everest. Și am reușit.

Acum, oamenii din jur mă numesc scriitoare și îmi spun că sunt la început de drum. Nu sunt, nu sunt pentru că scriu de mult. Diferența o face că, acum, nu citesc doar eu propriile-mi cuvinte. Mă simt la fel de vie, de veselă și de fericită, dar mă încântă că, totuși, rândurile mele sunt buclucașe și provoacă emoții și altor oameni. Ideea că oamenii se regăsesc în cartea mea mă face să zâmbesc, că îi ajută să se cunoască mai bine și că, undeva pe drum, cuvintele mele creează fericire la rândul lor.

Cartea mea este povestea tuturor artiștilor și scriitorilor din întreaga lume, pune în lumină suferința prin care trece fiecare artist pentru a scrie, a picta, a creea…  Prin urmare, dedic acest articol tuturor celor care au un suflet plin de imaginație și de artă și tuturor cititorilor lor. 

sursa foto: pinterest.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

<span>%d</span> blogeri au apreciat: