Sări la conţinut

Citind-o pe Elena Druță. Cartea „Împărăția Ultimului Cerb”!

Elena Druță s-a născut pe 14 septembrie 1993, a absolvit liceul teoretic de Informatică Grigore Moisil, Iași și a terminat Facultatea de Medicină Veterinară din cadrul USAMV Iași. Copilăria și-a petrecut-o la Chișinău orașul de baștină a acesteia, și la bunicii săi din Dubăsari. Pentru acest articol autoarea menționează: „Mi-a plăcut să citesc de când mă țin minte, dar de scris m-am apucat târziu, la liceu, când am început să scriu la revista școlii Joc Secund și tot atunci mi-am făcut și primul blog. Împărăția ultimului cerb am scris-o pentru că îmi plac poveștile, îmi place să le creez și am vrut să împărtășesc povestea aceasta cu cititorii pasionați de magie și basm.”

Astăzi e ziua poveștii, și mai exact a cărții autoarei Elena Druță „Împărăția Ultimului Cerb”, o carte de o frumusețe cameleonică surprinzătoare; una care m-a prins într-un iureș de evenimente ce nu mi-au dat un moment de respiro. Am trăit acțiunea, am elucidat secretele și am suprapus piesele unui trecut încețoșat cu un viitor ce va urma să fie.

   „Nu mă cunoști încă, așa că permite-mi să mă prezint: eu sunt Sara. Am paisprezece ani abia împliniți și un păr lung, negru, pe care oricât de mult nu l-aș ondula sau împleti, tot drept rămâne. Mama mereu mi-a zis că îmi stă bine așa, cu breton ce-mi acoperă ochii mari, de un albastru închis. A zis că e un contrast frumos… mama a murit acum zece ani, iar tot ce-mi amintesc despre ea nu este chipul, ci faptul că îmi stă bine cu breton. Astăzi port părul la fel, umbrindu-mi fruntea.

Cartea „Împărăția Ultimului Cerb” ne aduce în față povestea unei tinere uitată într-o cameră a unei corabii cu un renume răsunător, o copilă ce din tragedia sorții și-a pierdut mama, un suflet pustiit și lăsat în deznădejdea zilelor de un tată absent și un echipaj ce o consideră o piesă rea, aducătoare de blesteme, o încărcătură a superstițiilor ce circulă pe mare. Astfel Sara speră ca atunci când va fi lăsată pe țărm la Taverna Rozelor va avea parte de un nou început, de o altă atitudine, de o apropiere de care ducea lipsă fiind într-o continuă agitație masculină. Însă taverna vine cu partea sa de monedă, iar Sara află pe propria piele ce e aceea frica, dezgustul, și instictul de a se salva în pofida a toată fragilitatea sa juvenilă. Însă de stăpâna malefică Maeve nu poți trece neobservat iar fuga este crunt pedepsită, asta o va afla mult mai târziu tânăra noastră, cea a cărui sânge este pecetea unui contract de ani semnat în viclenia vrăjitoarei, un contract ce va uni multe suflete care îi vor fi aproape tinerei Sara, cea care ajunge să deschidă un cerc și să-l închidă, însă totul cu un preț mult prea mare.

Răul pândește la orice colț, instinctele sunt în alertă iar falsitatea curge printre rânduri marcând fiecare personaj în parte, timpul își pierde consistența aducând orele într-o clepsidră zguduită de mâna unui păpușar iscusit. Ultimul cerb e îngenuncheat într-o ceață a neștiinței iar Sara alături de prietenii săi intră într-o luptă a căror urmări sunt devastatoare. Secretele ies la iveală, drumurile sunt marcate de capcane dar și nesiguranțe care pun la îndoială credibilitatea faptelor. Prietenia este în joc, viața e pe marginea unei prăpastii iar natura se înverșunează să întindă o mână de ajutor, unind pământul cu vâltoarea apei pentru a curăța suprafața de spurcăciunea umbroasă a nefastelor blesteme.

Acțiunea ne creionează tărâmuri frumoase, exotice dar și largul mării care unduiește valurile pentru a primi în îmbrățișarea spumei corăbii dornice de aventură, acolo unde se și cunosc eroii principali care își marchează viața printr-o prietenie pestriță dar trainică, o uniune din priviri și esențe ale firii lor unice. Pe cât de diferiți pe atât de săritori și devotați, toți fiind niște piese pe tabla de joc a universului. Sau cine știe a cui… cert e că povestea copilei Sara schimbă destine, sfidează legile vieții și distruge barierile ritualurilor sinistre pentru a dezlega nodul urgiilor vrăjitoarei Maeve.

Pe tot parcursul lecturii am urmărit cu multă curiozitate închegarea textuală care a fost un ping- pong al binelui și răului, al pierderilor și al răgăsirilor. „Împărăția ultimului cerb” este povestea unor suflete rătăcite care au pierdut mai mult decât au câștigat însă au reînviat din propria cenușă mai puternici și mai biruitori ca oricând! Cartea mi-a fost o derularea a unui basm epopeic din niște timpuri boemice, ținute, stări și cavalerism, pirați și magia desprinsă din aura naturii care a dat libertatea mânuitori iscusiți să folosească energiile… însă ele nu sunt accesibile oricui, iar acest detaliu îl ve-ți putea desprinde din sacrificiile ce se vor găsi aici în această minunată carte!

Recomand cu căldură cartea, a fost o lectură care îți dă o stare de plenitudine, de un wow exclamat într-o încântare de cititor mulțumit! Cu prețuire Editura Petale Scrise pentru acest exemplar minunat!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: