Sări la conţinut

Citindu-l pe Petre Nichita. Cartea „Tata știe mai bine!”

Autorul Petre Nichita s-a născut pe 20 septembrie 1985; originar din Moinești, un orășel la vreo 50 de kilometri de Bacău, unde a rămas până a terminat liceul teoretic Spiru Haret, secția Limbi Străine. A urmat înscrierea la Facultatea de Jurnalism la Cluj-Napoca (UBB, Științe Politice, Administrative și ale Comunicarii-secția Jurnalism). La Cluj a lucrat la stația locală Antena 1 și câte puțin la Radio Romantic. În 2010 s-a mutat în București cu munca, inițial tot la Antena 1, apoi s-a transferat la Știrile Kanal D. Anul 2021 îi aduce autorul Petre Nichita o colaborare suprinzătoare cu minunata echipă a Editurii Velvet Story unde își face simțit debutul cu o carte care va fi freamăt pe buzele cititorilor încă mult timp. Autorul menționează: „Până la momentul actual tangențe cu literatura nu am avut. N-am publicat nimic, am avut câteva încercări timide până la „Tata știe mai bine!”. Ce m-a determinat să scriu? …cred că multele mele nedumeriri în calitate de tată, dorința de a vedea cât de departe poate fi dusă ideea că „un părinte e gata de orice pentru copilul său”. A pornit ca un soi de experiment și personajul principal și-a urmat drumul său. E foarte interesant să te joci folosind cuvintele, să creezi imagini, sunete, senzații. Asta mă atrage la scris și sper să-i atragă și pe cititori către experimentul meu.”

Cine ar pune la îndoială intențiile unui părinte? Cine ar contesta dorința acestuia de a-și ocroti copilul cu prețul propriei libertăți? Cine ar spune că tot ce a depănat autorul în carte e de domeniul fantastic, greșit, mulți părinți își „pierd mințile” atunci când în balanța vieții e propriul său copil ce se află la răspântia dintre copilărie și maturitate! Acea perioadă în care judecățile sunt înțesate de social, când alegerile sunt mânate de impusurile adolescentine, iar termenul de corectitudine și morală scapă din mâna părinților ce-și duc la extreme educația! Astfel, cartea „Tata știe mai bine!” ne pune în față imagini realiste a unei vieți rupte de regizarea unui film, însă pe cât de neverosimilă pare e pe atât de corect pusă la punct aducând în primele rânduri noțiunea de parenting urmat pe pașii unor reflectări cutremurătoare. Autorul Petre Nechita cu o acuratețe impresionantă, ținând cont că se află la o carte de debut, subliniază atât lacunele, punctele slabe cât și expunerea noastră ca părinți în fața vulnerabilității relației părinte-copil, acolo unde toți adulții și copii sunt într-un cerc vicios al necunoașterii, a expunerii, a impulsivității cauzate de efectul imprevizibilului.

Acolo unde comunicare nu e, nimic nu e…

Povestea ne deapănă firul descriptiv a unui tată, o lume prin ochii lui critici și scăpărători, ochii unui om ce o dată ce a devenit părinte se scufundă în materiale de specialitate pentru a afla „secretul” educației perfecte și fără defecte. Ce frumos sună în teorie… Petru Stratulat încearcă să controleze totul, însă cât de mult nu ai dori să ții frâul unei căsnicii, a unei educații- neprevizibilul mereu se face simțit iar el se simte încolțit de o lume vicioasă și care are o influență distrugătoare asupra propriului său copil. Bula protectivă se fisurează iar acesta ca să-și apere fata adolescentă e în stare să săvârșească fapte neimaginabile și care își pun o amprentă grea asupra sa, însă el își poartă scuza după sine, scuza unui părinte ce vrea binele copilului său scoțând din ecuație o discuție sinceră și de la egal la egal cu membrii familiei sale.

Părinții au tendința de a interveni în viața copilului…

Petru Stratulat a distrus toate barierile normalității demonstrând că limitele se încalcă, că frica, nesiguranța poate induce o stare de delir scăldând adultul în apele unor declanșări criminale. Și nu putem nega că părinții au tendința de a interveni ori de câte ori copilul este pus într-o situație altfel decât ce-a limitativă de acasă, iar eroul principal, nici pe departe „erou” a înlăturat acești factorii cu pricina, neacceptând simplul fapt că fata lui a crescut, că Sofia e o adolescentă în formare care își va bătători singură drumurile, cu bine sau cu experiențe poate mai puțin plăcute, chiar dacă anturajul ei e unul mai puțin sigur pentru ea. Însă asta e viața, toți am trecut prin asta, unii refuză pur și simplă să accepte.

Un tată, un călău al pericolelor…

Când parcă nimeni nu observă, când parcă la nimeni nu trebuie, el tatăl se luptă cu perfecționismul de părinte. Își ia la propriu în mâini curajul și adrenalina și își țese niște scheme demne de cele mai bune filme și își apără odorul, în felul lui, mânat de instincte, de frica eșecului pe care nu vrea să-l accepte sub nici o formă. Distruge barierile timpului, a normalității, a corectitudinii și pur și simplu acționează fără să realizeze efectele viitoare. Acesta a creat o acțiune antrenantă fără a realiza că noi cititorii mai avem nevoie și de respiro, aici nu a fost cum… am citit și am citit semeni unei însetate de cuvinte în a afla încotro se va îndrepta furia unui tată; în direcția cui va fi mânată! Și totuși cred că după citirea cărții vom rămâne cu întrebarea dacă faptele lui vor fi sau nu pedepsite pe măsura consecințelor cauzate!

Nu vreau să știu că magazinul ăla funcționează lângă geamul unde învață Sofia. Nu pot să accept așa ceva! Pe vremea când era bebeluș, nu reușeam să mă bucur de plăcerile care apăreau la tot pasul: somnul ei liniștit, gânguritul, zâmbetele aruncate ici și colo, primele silabe, țipetele pline de plăcere când o ridicam în brațe, sus-sus. Mereu mă gândeam că s-ar putea îmbolnăvi, că ar putea să cadă și să se lovească. Frecam cu disperare fiecare suprafață din apartament, să dispară praful și microbii. Iar când Sofia abia învăța să meargă de-a bușilea, mintea mea se ducea şi mai departe: îmi imaginam scenarii întregi în care e atacată pe stradă sau lovită de vreo mașină în timp ce traversează. Cum s-o protejez de atâtea pericole?

Cartea „Tata știe mai bine!” de Petre Nechita este o lecție a ce Nu trebuie să facă un tată într-o conjunctură de parenting, atunci când provocările vin însoțite de înfloriturile unei imaginații construite pas cu pas de niște cărți fixe a unor autori ce încurajează bula educativă fără implicări și experiențe din afară. O carte ca un duș rece ce definește într-o oarecare măsură atât bucuria, lacunele cât și prețul iubirii, educație și alegerilor pe care le facem. Îmi rămâne să vă îndemn la lectură, suspansul și goana literară vă este garantată, autorul te va smulge din confortul personal și te va arunca într-o poveste ce poartă umbra posibilului imposibil.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: