Sări la conţinut

Exist. Sunt. Și înfrunt!

Zilele anterioare am citit o carte ce m-a făcut să pun pe cântar binele și greul, întunericul și lumina, oamenii și faptele acestora. Iar ce m-a uimit cel mai mult a fost sublinierea gingașă a autoarei prin spusele ei pline de bunătate… „sunt un om simplu”. Simplitatea este o calitate care o ai sau nu, cum e și cu bunătatea, modesia și dăruirea prin frumosul sufletesc, fără retușuri și jumătăți de măsură. Anume aceste cuvinte care au o consistență adâncă dacă știi în ce punct să privești au dat o pornire în inima mea spre a scrie acest articol. Anume acea autoare a trezit cuvintele din mine iar eu le-am înșirat semeni unui făuritor al ticluielilor sincere cu și despre mine. Astăzi voi depăna firul roșu al felului meu de a fi, fără laude, fără să mă scot în fața unor fapte ce nu mă definesc, nu, voi descrie așa cum mă văd eu, poate și mulți alții. Și în esență… Exist. Sunt. Și înfrunt!

Sunt eu, un om sincer care niciodată nu a pretins la nimic străin, m-am mulțumit cu ce am și am muncit pe brânci pentru a ajunge unde sunt, cu greu, cu trâmbițe și nopți nedormite am lucrat și am adunat; sunt un suflet deschis, săritor și plin de pozitivism atunci când trebuie să întind o mână de ajutor, am sprijinit necondiționat pe mulți și o s-o mai fac fără a mă gândi de două ori. Un om care și-a consumat uneori toată energia venind în sprijinul cuiva, poate chiar renunțând la mine, golită fiind de starea de plenitudine, poate uneori în defavoarea mea, însă am știut că asta o să mă întărească. Poate de multe ori am renunțat la mine pentru un alt suflet care acum râde în colțuri, însă sunt aici unde sunt… el cine știe? Fără rezerve am înjumătățit o zi, o clipă pentru a acorda atenție, iar de multe ori a fost fără folos, dar cert e că acest fapt m-a învățat ce înseamnă viața și mi-a arătat calea corectitudinii. Poate de multe ori am tăcut, și am plecat privirea când poate ar fi trebuit să vorbesc, să mă expun, să îmi apăr dreptul. Însă nu caut răspunsuri, la ce folos… Am tăcut, și a trecut!

Astăzi… exist. Sunt. Și înfrunt. Nu mă schimb la orice bătaie de vânt. Nu mă clatin de la cuvinte grele. Nu mă cobor în jos la primul obstacol. De cele mai multe ori aceasta mă îndârjește să înaintez și să-mi apropii de suflet doar oameni plăcuți și sufletiști. De multe ori zâmbesc și-mi văd de drum. Cu capul sus și iubirea întipărită pe retină, oare nu sunt mulți cei care urăsc… de ce m-aș număra printre ei? Tac, dar tăcerea mea nu înseamnă a ceda, sau a fi credulă, sau naivă, tăcerea mea e o virtute. Uneori trec cu vederea, dar asta nu înseamnă că nu văd, că nu știu, că nu-mi pasă, că nu sufăr. Tolerez, însă asta nu înseamnă că nu simt răutatea, mârșâvenia faptelor, ipocrizia, prefăcătoria și lingușeala. Suport prea mult, din bună conduită, pentru că educația mea cizelată în familie mi-a dictat ani la rând să-mi iubesc familia dar și dușmanul, și cel mai important și o consider o parte din mine… niciodată nu o să mă cobor la nivelul celor de care mă feresc. Prin definiție sunt un om simplu, așa de puține îmi trebuie mie pentru a fi fericită… atât de puține. Am un singur regret: că uneori nu apuc să spun mulțumesc pentru tot ce primesc de la acele persoane ce mă înconjoară și pentru simplu fapt că m-au marcat și și-au pus amprenta într-o oarecare măsură, așa că acum spun mulțumesc tuturor acelor oameni minunați care-mi înfrumusețează viața!

Sursa foto: pinterest.com

2 comentarii »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: