Sări la conţinut

Bilanț sufletesc spre sfârșit de An!

Se încheie un an pe cât de provocator, pe atât de productiv. Unul dintre cei mai specifici ani din viața mea. Un an în care balanța a fost când la limită când într-o continuă mutare a coardelor. Un an ce a semănat încrederi dar și mi-a arătat fața distorsionată a unora, ceea ce mi-a întărit convingerea că prietenia e sfântă iar unii sunt doar în treacăt. Îndrăznesc să spun că pe lângă trecerea altor ani acesta care pleacă a fost și unul dintre cei mai frumoși ani din viața mea, oameni dragi alături, zâmbete multe, jocuri, cuvinte calde, momente memorabile care au marcat acest an într-o familiaritate dulce dulce. Mulți m-ar contrazice, ar zice un an greoi, anevoios, bolnăvicios; cu siguranță am și eu gânduri de procesat și integrat în toată masa acesta însă tot ce am trăit acest an e diferit, dar pe departe dificil. Câteodată, adevărata frumusețe nu e vizibilă cu ochiul liber, trebuie să o simți sincer, dezinvolt, și să scoți la iveală acea notă de prioritate care o pui în fața tuturor.

Acum spre sfârșit de an mi-am tras o linie asupra a tot ce a fost și s-a dus, tot ce a trecut din valma gălăgiei existențiale și din ce am de învățat, din ce am de stors și ce nu am reușit să fac la zi. Au trecut aproape 8.280 de ore, tic- tac, tic- tac celor 365 de zile care se scurg fără a le putea ține… ce s‑a schimbat în viața mea, a ta? Ce lecții fundamentale am învățat din aceste luni învolburate de limite? Cum s‑a schimbat viziunea noastră, și însăși percepția noastră asupra valorilor? Timpul scurs a lasat urme, și nu putem nega acest lucru, însă eu întotdeauna caut partea bună a lucrurilor. Iar darul ce mi-a oferit anul acesta e redescoperirea noțiunii de familie, e lucrul pe care l-am câștigat anul acesta, și poate cel mai important; urmat de o liniște interioară atât de plăcută, încât mă întreb ce anume a făcut să nu am acces la ea decât abia acum. A trecut foarte mult timp de când nu am fost atât de liniștită, senină și într-o plină armonie sufletească.

Acum, în momentul acesta și spre ultimii pași de an pe sfârșite am hotărât că nu mai stau să-mi plâng de milă, iar lamentările nu-și mai au rostul, la ce folos. Oricum cum n-aș da viața își ia cursul propriu, mie îmi rămâne doar să fiu mulțumitoare și să mă bucur că pot vedea lumina zilei. Cu prețuire dirijez cuvintele spre cei care au ales să-mi meargă alături, nu în urma sau înaintea mea, ci alături, cot la cot; acele suflete sincere care m-au marcat surprinzător de feeric. Sunt recunoscătoare pentru că zâmbesc, că exist, pentru că îmi pot îmbrățișa familia, prietenii, că cuprind cu privirea culmile munților și zarea albastră, că pot spune cuvinte și închinăciune acelor persoane care și azi mi-au înseninat ziua și mă iubesc necondiționat. Pentru cei care mă văd o învingătoare și nu mă lasă să cad jos, pentru acei care mă motivează și îmi dau un impuls la mai mult. Vă doresc tuturor din tot sufletul meu să simțiți ceea ce simt când scriu aceste rânduri. Cred că orice ființă umană merită această liniște și mulțumire, ca pe un dar de întregire.

Sursa foto: pinterest.com

6 comentarii »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: