Sări la conţinut

Citind-o pe Laura Stanciu. Cartea „Fără Limite”!

Laura Stanciu menționează pentru pagina serialreaders: „Născută acum 34 (1986) de ani, cu o copilărie plină de farmec și o tinerețe agitată, sunt produsul unui mediu profund urban și o veșnic îndrăgostită de magie, iubire și oameni frumoși sufletește. Devenită de câțiva ani mamă de golan în creștere, tot timpul visătoare, uneori egoistă, mai tot mereu sarcastică și cu un umor cinic îmi las imaginația să zboare în fel de fel de scrieri inspirate de înrăita mea plăcere de a citi cărți polițiste.”

Eu am descoperit scrierea autoarei prin cartea „Detectivă de ocazie”, apărută anul acesta la Editura Petale Scrise, o carte pe cât de consistentă textual pe atât de amuzantă și de o originalitate pătrunzătoare; însă cea de-a doua carte a autoarei e pur și simplu minunată din toate punctele de vedere. „Fără Limite” este un roman ce captează din prima, subiectul transpunerii în timp și efectele distructive ale celui de-al Doilea Război Mondial în România îți sar în ochi, iar semănând aceste puncte cheie autoarea m-a cucerit fără precedent!

O avem ca eroină principală pe Luiza, o tânără din prezentul actual care în urma unui accident nefericit călătorește în timp în momentul somnului, niciodată în același loc, niciodată nu poate interveni în momentele vitale, niciodată nu stă mult, niciodată nu se atașează de acei pe care îi întâlnește, mai puțin până îl află pe El. Anul în care nimerește în ultimele sale escapade este nici mai mult nici mai puțin finalul celui de-al Doilea Război Mondial, mai exact 1945, unde rămășițele sociale încearcă să troneze, unde hoții și infractorii își caută loc în cele mai stabile sfere ale „dreptății”, unde fiecare rupe cât poate, însă eroina noastră este tentată să mai revină iar și iar, motivul fiind atașamentul acesteia pentru celebrul Comisar Alimănescu, denumit și „Justițiar de Fier”.

„Simțea, de când îl vizitase -O, Doamne, cum putea să sune asta?! Se simțea de parcă era moartă și îi bântuia pe cei vii- pe Justițiar, o permanentă stare de neliniște, nu-și mai găsea locul și mereu era împrăștiată, trezindu-se că visează cu ochii deschiși la chipul acela atât de magnetic. Da, comisarul își merita pe deplin denumirea care i se acordase peste ani. Era un bărbat mult prea puternic și hotărât ca să nu se facă remarcat. ”

Cu fiecare vizită Luiza îl ajută în rezolvarea cazurilor dar și îl împinge fără să vrea în ghearele morții, deoarece acesta atrage atenția celor sus puși prin corectitudine și bună conduită, ceea ce-l face un personaj cunoscut în istorie pe care Luiza o studiază și o aduce la aflarea unor fapte care o cutremură. La fiecare apariție, picătură cu picătură se trezesc niște emoții de atracție și grijă ca mai apoi să se transforme într-o dragoste ce nu are nici început fix nici viitor pus la punct, doar niște incertitudini pe care amândoi le recunosc, le acceptă și se împacă sfidând timpul și spațiu pentru a se reîntâlni vag, fugar însă epic. Și mereu… timpul le este dușman.  

„- Nu ai cum să mă găsești… Timpul ne e potrivnic… spuse ea plecându-și capul, astfel încât el să nu-i vadă lacrimile.”

Momentul dureros vine, se împinge în inima Luizei cu repeziciune iar ea e pregătită să încalce toate regulile pentru a fi cu el, însă nu întotdeauna e așa cum ne dorim, nu întotdeauna avem cheile potrivite… și mai ales când sunt personalități corupte care suflă în făclia speranței. Finalul este eminent, însă e o portiță spre un va urma… iar ea este acolo pregătită pentru ce va fi. Istoria este scrisă însă nu e bătătorită, iar din spatele culiselor se pot produce scene de o importanță surprinzătoare!

Cartea „Fără Limite” cuprinde suspansul în toate formele sale, autoarea îmbinând un personaj cunoscut istoric cu ficțiunea, starea neliniștii cu scrisul anilor, iubirea cu suspinul. Întreg romanul e o combinare de stări pe care le-am primit într-o îmbrățișare vizuală care încă îmi joacă pe retină. Totul a fost de o profunzime șocantă încât îmi strâng brațele și cuprind dragostea lor ce pur și simplu… nu a fost să fie. Cu greu probabil mă voi detașa de carte, deoarece astfel de subiecte sunt pentru mine un fel de oază definitorie ce le las să mi se așeze destoinic pe suflet. Cartea dezleagă inimile și le primește într-o poveste ce trece barierile imaginației, ale timpului și ale limitelor. Aici nimic nu e ceea ce pare, iar iubirea e cheia esenței atemporale.

Vă îndemn la lectură, cartea „Fără Limite” de Laura Stanciu poate fi comandată de pe site-ul Editurii Petale Scrise.

4 comentarii »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

<span>%d</span> blogeri au apreciat: