Sări la conţinut

Cineva m-a întrebat…

Nu tare demult, însă anul acesta cineva m-a întrebat: „Cine te-a învățat să te bucuri așa de viață? Cum poți fi așa fericită?… Ei bine, Nimeni, eu mi-am făcut alegerea, iar aceea este în favoarea mea și a bucuriei mele. Dar tu?

După cum am menționat, nimeni nu a contribuit la „a mă bucura așa”, nu că aș fi toate zilele un zâmbet și o feerie, mai am și eu micile nostalgii, însă în ansamblu și prin viață am ales că iau ce e mai bun și frumos, să mă înconjor de oameni pozitivi și de la care mereu să am ceva de învățat. Sunt un tipaj care din start anulează conflictele și evită meschinătatea. Iar acest fapt îmi scoate în față toate coloriturile minunate a acestei vieți acum în plină toamnă. Sincer, nici nu am fost vreo tristă de-a lungul vremii, mă și țin minte cum alergam, ba nu, zburdam cu codițele în aer, și cu o privire pe care pur și simplu am păstrat-o; au fost, nu neg și momente de eșecuri edolescentine, perioade de întunecime densă însă pe care le-am depășit cu demnitate. Și am mers înainte cu capul sus, și îmi repetam: ”sunt bine, deci, fericită!”.

Cu timpul am înțeles că viața nu este mereu spectaculoasă pentru mine, și cred că și pentru alții, ea nu este un continuu basm sau unsă cu miere, și nici nu e o plută spre nori. Iar să asociezi viața cu expresia… „să faci rai din ceea ce ai” ține de fiecare dintre noi, cum rezonăm cu oamenii și cu sinele nostru individual. Întorcându-mă la întrebarea propriu zisă… cine m-a învățat să mă bucur de viață? Eu sunt aceea, am găsit acea liană de care să mă prind și acea joie de vivre care mă înalță. Este ușor să spui că trăiești zen și vesel când ai mediul favorabil să faci asta. Însă adevărata artă a bucuriei de viață este atunci când reușești, chiar și în mijlocul furtunilor care dau cu tine de toți pereții, să găsești calmul necesar să zâmbești, să înaintezi și să îți duci zilele onest, în special cu tine însuți.

Am fost întrebată, și poate o să mai fiu… însă fericirea mea e în descoperirea lucrurilor mărunte, iar odată ce am conștientizat asta, mi-am dat seama cât este de importantă viața, fie ea și cu năbădăi. Este o adevărată măiestrie și forță lăuntrică să ne bucure florile colorate, minunea naturii, o carte nouă, o plimbare în parc, un film, o apropiere prietenoasă, oamenii noi, o muzică vibrantă. Iar arta bucuriei se învață zi de zi, cu fiece clipă ce înțelegi că a te sabota nu-i o soluție, esența e în alegerea pe care o faci, aici și acum! Nu este o muncă ușoară să pricepi miezul acestor bucăți ale completări sinelui, însă când ajungi să savurezi autentic și continuu viața cu bucurie, să ai niște obiceiuri care să te bucure zi de zi, atingi o formă de succes personal pe care ar trebui să o căutăm toți. Să ne educăm din nou dacă am rămas repetenți în ale vieții.

Nu m-a învățat nimeni să mă bucur de viață, ba din contra, au rupt din mine cât au putut pentru a mă încurca și a-mi presăra suferințe, oameni care m-au crezut poate „prea fericită” alimentându-se din forța mea pentru ca ei să înainteze, însă, să fim serioși, o dată ce-ți anulezi bucuria ta nu mai poți lua de la altcineva. Nu m-a învățat nimeni și nici modele prielnice nu am avut, dar am preluat de oriunde doar ce inimii mele i-a plăcut, și am depozitat într-un colțișor mental sămânța împlinirii prin fericire. Așa deci, m-am dus singură în această direcție și am învățat. Și mai învăț!

Am spus și poate mă voi repeta, viața este o călătorie de la care avem ce prelua, de la care avem ce absorbi și completa… fără încetare. Nu știm unde ne poartă dar singuri alegem ce punem în bagaj. Iar alegerea mea …e alegerea mea! În orice colț al lumii, în orice situație, în cel mai întunecat eșec nu aș fi sau m-ar trimite un om sau o problemă voi lupta să ies din umbra dezolanței, voi găsi cel puțin un motiv de bucurie, fie ea și înjumătățită. Eu voi căuta… și voi găsi, și atunci mă voi prinde de acea speranță și voi înainta. Nu spun că este ușor, și poate nici nu va fi, însă vă spun cu sinceritate că pe mine m-a salvat de fiecare dată. Și, din păcate, viața m-a zguduit fără milă și m-a purtat până acum prin multe locuri anevoioase, cu durere și presiune, cu greu din cela până la priviri în gol. Până la sufocare. Însă alegerile mi le asum, iar astăzi aleg Fericirea…. Tu?

Imagen vía We Heart It #blackandwhite #Darkness #gothic #lace #nature #skin #varnuak
Sursa foto: pinterest.com

3 comentarii »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: