Sări la conţinut

Tu viață!

Mă privesc în oglindă și caut viața. Mi se perindă în fața ochilor amintiri, frumoase relații, prietenii ce m-au marcat și oameni ce m-au făcut mai puternică. Au trecut atâția ani pe lângă mine și încă câți o să mai treacă. Viața m-a maturizat frumos, și mi-a tapetat toate cicatricile ce le poartă sufletul meu și mi-a scos în față coloritul toamnei, căldura verii, blândețea primăverii și curățenia iernii. Tu viață, s-ar speria unii de zgomotul gândurilor mele. Ar înmărmuri asupra a toate culorile ce-mi joacă pe retină. De aceea scriu…

Tu viață m-ai învățat că nu pot renunța la negru și alb, la noapte și zi, nu pot renunța la zâmbet, nu pot renunța la felul meu de-a fi. Așa cum sunt. Fără jumătăți de măsură. Fără a adăuga nefirescul în ecuația zilelor mele. Viață, te cunoasc prea bine ca să te obosești să pari schimbată, sau să răsai dintre niște rafturi prăfuite. Prefer să mergi lent și apăsat, pentru ca eu să te ajung din urmă, să te iau de braț și să înaintăm împreună ca două văpăi într-o mare de schimbări viitoare. Cine se mai obosește să alerge spre un trecut ce nu și-l mai dorește, cine?… tu viață mai învățat să văd dincolo de deal, dincolo de timp, dincolo de traseul ce mi-l oferă ceața trecutului, tu ai șters bariera lui azi și mai învățat că mâine e și el important și se cere prețuit. Câti ani au trecut?… Prea mulți pentru atâta tăcere mută.

Tu viață îmi oferi mai mult decât bezna unei nopți. Tu îmi cunoști rostul și îmi punctezi amintirea. Mă privești în ochi și îmi redai fotografic iubirile, dezamăgirile, zâmbetele și visele ce se cer înfăptuite. Ce speri tu viață? Dar eu?… Poate să te trăiesc destoinic, să văd altfel răsăritul și apusul, să-ți simt mirosul naturii care se freamătă an după an, să-ți zâmbesc, să te privesc cum înaintezi lent de parcă timpul stă pe loc…Cum mi-e în suflet? Mi-e bine… Privesc atent pe fereastră. Reflexia mea și a oamenilor în trecere îmi amintește că nu sunt singură și că pot păși sigură,… că eu și ei vedem frumusețea ploii împreună, și în special a ta, viață!

Vremea mă prinde complet neschimbată și îndrăgostită de tine. Tu, viață. Atunci credeam că plecarea nu e o soluție, acum simt în drum forța completării. Sunt neschimbată și totuși mai altfel. Și totuși atât de schimbată. E-atât de târziu…și totuși scriu. Știu și fără să mă întorc în timpul amintirilor fugare că viața mi-a rezervat multe… și încă câte. Știu că o să mă transforme și realizez că doar sufletul îmi va rămâne intact!

Sursa foto: pinterest.com

2 comentarii »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: