Sări la conţinut

Citindu-l pe Marius Albert Neguț. Cartea „Din altă viață. Jurnal de copil!”

”Marius Albert Neguț are darul povestirii, iar copilăria istorisită de el este un roman de aventuri spumos, care se citește cu sufletul la gură și adesea cu zâmbetul până la urechi. Totul punctat de o privire lucidă și acută, de decupaje care ne stârnesc întrebări întemeiate. Din altă viață este o carte care ne ghidează pe calea spre aventura noastră, a cititorilor, și de aceea învățăm repede să o iubim.” — Roxana Melnicu, redactor șef Cărticica Practică. 

Cum e să-ți reamintești din nou anii copilăriei ca desprinși din pelicula unui povestitor înfocat? Cum e să spui, stai… cu mine exact la fel a fost… sau și mai și… eu tot așa făceam, eu tot așa mă jucam, eu tot așa am pățit? Cum e să respiri o carte și să o strângi la piept ca pe o memorabilă operă a amintirilor de mult escaladate de negura trecerii?… Cum e să citești și să oftezi a doruri, a nostalgii, a copilărie, a viață?

Astăzi vă voi povesti despre cartea acestui an, cea care mi-a desenat pe chip zâmbete și lacrimi, of-uri și amuzamente intense, mai exact cartea „Din altă viață. Jurnal de copil”, o bibliografie suavă a unui autor ce l-am îndrăgit enorm. Povestea cu toate năzbâtiile și aventurile sale este o încântare pentru cititorii care au trăit acele vremuri, generația care a ajuns să fie numiți „buni la toate”, sau „generația cu cheia la gât” și multe alte calificative pentru acea perioadă, pentru unii istorie iar pentru alții trăire intensă, prin povești la gura sobei a unor părinți și bunici trecuți prin școala vieții.

„Acum, avem o denumire — ni se spune Generația cu cheia la gât… E adevărat, opt din zece prieteni de-ai mei aveau cheia casei pe șnurul petrecut în jurul gâtului. Da, eram în marea majoritate a timpului singuri acasă, dar asta însemna că ne hrăneam, spălam, îmbrăcam, făceam temele singuri. A, și țineți-vă bine! Când ne plictiseam, pentru mulți dintre noi, în afară de joacă, unica distracție era cititul!”

Cartea „Din altă viață. Jurnal de copil” de Marius Albert Neguț m-a primit cu brațele deschise într-un circuit de stări care m-au transpus în anii copilăriei, acolo unde la țară îmi bătătoream tălpile și îmi zburdau cosițele, acele amintiri care îmi ardeau fața într-un soare roșu de vară, și îmi înrourau chipul cu o boare de ploaie văratică. Citind depănarea amintirilor autorului am trăit nostalgia anilor dar și a timpului ce s-a lăsat trecut fără efort, de bucurie suavă că am copilărit altfel, am avut întradevăr cea mai frumoasă perioadă, așa necopți și nepricepuți în ale tehnologiei, am fost unici în felul nostru; am citit, am iubit, am copilărit sincer și prielnic, ceea ce ne-a făcut să fim generații care văd altfel lucrurile. Cartea ne developează viața autorul ce se reîntoarce în anii copilăriei și printr-un stil natural își deapănă în fața noastră amintirile, cu bune și mai puțin, cu boroboațe, cu șmecherii, cu dulcegării și bătăi la „poponeț”, și câte au mai fost. Descoperim un băiat obișnuit și sensibil, dornic să ajute, unul care iubește pisicile, unul care se îndrăgostește, care compune poezii, asamblează biciclete dar și o înhață de pe urma frățiorului său; un copil cu inima mare care suferă când este nedreptățit și chiar plânge și se revoltă.

„Pe măsură ce am crescut, am învățat să ne coasem ciorapii, să ne călcăm uniforma, să lipim tălpile pantofilor și să le dăm lustru cu cremă. În fața generațiilor mai tinere putem părea zgârciți, dar de fapt, muncind din greu pentru fiecare lucru, îi știm valoarea. Putem părea încăpățânați, uneori chiar obtuzi, dar asta poate fi din cauză că avem principii verificate de la care ne este greu să ne abatem. Putem părea învechiți, depășiți…, dar e un păcat să ții la tradiții? De ce am trăda memoria bunicilor, cei care ne-au insuflat aceste valori, doar de dragul de a fi cool?

Toate povestirile subliniază fix acea perioadă, anii care au atins pe fiecare, toate greutăților din acele vremuri mânate să schimbe pe fiecare, și nu neapărat în bine. Autorul cu o mânuire fantastică a textului ne descrie cum s-a născut într-o familie săracă, dar care s-a descurcat cumva, de fapt ca mulți alții. Așadar, copilăria sa nu a fost deloc una ușoară, însă marcantă, cu jocuri, cu nevoia fiecărui copil de a se descurca orice nu ar fi și cu vacanțe la bunici. Cu toate lipsurile și absența unui adult pentru îngrijire a copiilor, viața și însăși zilele autorului sunt pline de aventuri și timp liber umplut cu noi descoperiri și prietenii!

Cartea m-a făcut să râd în hohote la unele povestiri, dar și să plâng la altele. Am înțeles cu drag implicarea bunicilor și mâna caldă a mamei, slova cu tâlc a unora și o vorbă spusă la timp a altora. Am trăit din nou copilăria alături de această minunată formă de jurnal a unui copil ce a devenit adultul de azi marcat fiind de tot ce a umplut în desaga vieții în anii ce s-au lăsat ampretați de cei de alături. E o carte ce ar trebuie să fie de căpătâi, revenind la ea iar și iar, și mai ales citită copiilor din generația actuală, acei ce au uitat de mult esența jocului și al prieteniei sincere, fugare, răzlețe și alergate pe ulițe. Am simțit sinceritatea autorului și bucuria reîntoarcerii în timp prin aceste rânduri, iar eu am cuprins cu privirea fiecare frază, fiecare cuvânt mai vechi, fiecare povață pe care le-am auzit copil fiind.

Un mare mulțumesc autorului pentru că o dată cu el m-am întors și în copilăria mea. Străzi pietruite. Copii ce aleargă. Jocuri naive. Fețe murdare. Mere verzi și zâmbete sincere.

„Copii fiind, grăbim cu disperare spre maturitate, doar pentru ca, odată adulți, să regretăm întreaga viață copilăria pierdută.

2 comentarii »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: