Sări la conţinut

Citind-o pe Georgiana Vâju. Cartea „Don’t cry, just fly”!

Georgiana Vâju, autoare a unui buchet impresionat de cărți, născută la Brăila, 44 ani, de profesie psiholog, momentan editor la Quantum. Căsătorită, și mamă de băiat! Îndemnul acesteia este: „Citeşte! Citind mereu, creierul tău va deveni un laborator de idei şi imagini, din care vei întocmi înţelesul şi filosofia vieţii.”

Georgiana Vâju este una dintre puținele autoare care m-a captat în întregime, atât prin originalitatea titlurilor cărților ei cât și prin însăși povestea ce se regăsește printre pagini, cea care lasă mintea și sângele să-ți pulseze în căutarea răspunsurilor. Mi-e plăcut să găsesc un stil „scriitoresc” care te poartă în mierea iubirii dar și în patima unor acțiuni ce te frământă neîncetat. Astăzi e despre cartea „Don’t cry, just fly”, unde autoarea ne-a scăldat în toate apele imprevizibilului, suspansul a fost cât încape însoțit de adrenalină și o combinație masculină fatală.

Fiecare poveste e o lecție de viață.
Știi, creierul uman conține conflicte. Multe! Unele ilogice.
Poți să iubești pe cineva, dar să urăști ceea ce face.
Te poți îndrăgosti, deși inima ta iubește deja pe altcineva.
Poți trece peste lucrurile care te-au marcat și ți-au schimba existența, dar, în adâncul ființei tale, nu le uiți niciodată.

Poți accepta sentimente devastatoare, traume și compromisuri, deși știi că îți fac rău.
Și, când ești ferm convins că te cunoști cu adevărat, descoperi că habar nu ai cine ești și de ce poți fi în stare.

Crezi că este ceva sigur pe lumea asta? Te înșeli! Nu este nimic sigur. Totul este relativ. Și timpul iubirii, și sentimentele…
Iar
oamenii… Eh! Aici începe povestea. Cu toate astea: Don`t cry, just fly

„Don`t cry, just fly” nu are nici pe departe o acțiune lineară, deși începutul e o descriere a unei vieți triste încărcate de angoase și anxietăți, treptat totul ia o turnură ca la „cardiogramă”, într-o alertă ce mi-a făcut inima să bată într-o muzicalitate a necunoscutului. Dar să încep cu începutul… povestea ne-o prezintă pe Ambra, o femeie care și-a dorit dintotdeauna să cânte, dar în schimb, are cea mai banală slujbă de casieră, zilele ei curg într-o rutină apăsătoare, nici măcar relația sa de lungă durată nu-i aduce împlinirea cuvenită, aceasta vine la pachet cu o monotonie ce o aduce în pragul unei anxietăți alarmante. Zi de zi simte că nu e ceea ce vrea, nu e ceea ce merită, nu e ceea ce o definește. Într-un impuls de moment aceasta semnează oferta vieții, deoarece va îmbinat pasiunea pentru a cânta cu cea de a călători, însă ce nu știe ea e că karma sau soarta, destinul… ziceții cum doriți are planuri mărețe cu ea. Și ce mai planuri… vasul de croazieră – Destiny îi va fi și împlinire muzicală dar și cea mai mare provocare pentru o tânără care o parte din viață și-a marcat existența trevial. Aici va fi cu totul altceva… Veți fi în totalitate absorbiți de întâmplările ce se derulează în față voastră într-un mod foarte viu, panoramic, ca într-o peliculă cinematografică.

Pe vas, Ambra își cunoaște colegii de trupă, drăguți toți însă El se evidențiază încă de la început, nuștiu care pe care însă Alex o mânâncă din ochi. El este cel care se apropie de Ambra din prima clipă creând o conexiune care îi aduce în brațele unei pasiuni împărtășite de două inimi ce se caută. Treptat ajung să se îndrăgostească unul de celălalt. Ai zice până aici o povese tipică pe un vas de lux într-o coazieră exotică, nu nu, chiar dacă iubirea lor se urcă pe cele mai înalte valuri ale mării, apele se tulbură atunci când Ambra descoperă că iubitul ei e nici mai mult nici mai puțin un traficant de substanțe interzise. De aici și nu doar, totul se desfășoară într-un crescendo absolut, adrenalina pulsându-ți prin vene la maxim.

Și totuși, cine e Alex? Un om al ilegalului, sau încă răspunsurile nu se așează pe tavă?… Tot ce pot să vă spun e că o dată cu venirea poliției pe navă și arestarea lui, Ambra nu va mai fi ce a fost, va pulsa între realitate și o nouă prezență distorsionată într-o lume cu mafioți și traficanți de droguri, polițiști sub acoperire și arme care riscă în orice moment să se descarce, total opusă stării ei de liniștite pe care ar fi dorit să o descopere pe vas. Iar treptat va fi nevoită să înfrunte multe obstacole pentru a îndeplini o misiune care o va ține pe valul vieții fără ca să mai ia pstile dar și ai confirma încă o dată sentimentele ei față de Alex. Ce nu face o femeie îndrăgostită, pentru a-și salva iubitul?! Totul, vă spun eu!

„Și iată-mă în ipostaza asta. Mă descurc binișor, și adrenalina mă ține încă în priză. Am făcut azi și am trăit mai multe decât speram vreodată în viața asta. Departe de casă, departe de oamenii pe care îi cunosc, și într-o lume total nouă pentru mine din toate punctele de vedere, sunt mândră nevoie mare, dar, cu toată dragostea pe care i-o port lui Alex, am o căruță de draci pe el. O să mi-o plătească!”

Partea picantă în această poveste, este până apare încă un El, care la început m-a înfuriat ca până la urmă să-l îndrăgesc. Of, Nickolas. Vai, Nickolas. Masculul Alfa cu ochii negri ce emană sexualitate, pericol și senzualitate ne cucereşte în a doua jumătate a cărţii. Şi, dacă ar fi să aleg, aș îmbrățișa marea o dată cu el, cel care inițial o va ține ostatică pe eroina cărții ca mai apoi să pună fisele pe masă și să lumineze întregul scenariu al cărții. Cel care v-a fi până la urmă dirijorul unei piese pe care am îndrăgit-o. Rolul lui Nickolas este mult mai amplu decât te-ai aștepta într-o primă instanță, însă va trebui să aflați mai multe de unii singuri, că m-am slobozit prea tare la gură, pardon, în a scrie. Însă vă garantez acțiune peste acțiune, într-o formă cât de poate de alertă și densă încât mi se pare că aș da un mare spoiler orice aș mai adăuga.

„Are ochi negri, mari și pătrunzători, iar părul lui este la fel de negru ca al lui Alex. După gesturi, pare a fi foarte stilat. Pe încheietura mâinii drepte poartă același ceas complicat ca tovarășii săi, iar la stânga, o mătanie. Este un exemplar masculin destul de chipeș, cu trăsături mexicane și, dacă nu aș ști cam ce fel de afaceri învârte, aș considera chipul lui chiar adorabil, inocent și blând.”

Georgiana Vâju mi-a acaparat atenția în întregime cu această poveste. Cartea a fost un alint de cititoare. Totul este bine punctat creând o fascinație față de însăși stilul inconfundabil al autoarei. Muzica a fost reperul dar și uniunea, glasul chemării dar și a continuității. „Don`t cry, just fly” este un roman cu o forță de atracție mare, m-au trecut toți fiorii și toate emoțiile. Am trăit intens povestea și m-a făcut să zbor în ale visării. Fiecare personaj e creionat într-un anumit fel, cu un farmec aparte, dacă la început îl adoram pe Alex cu senzualitatea lui și răbdarea de care dă dovadă, în a doua parte am ajuns să îl îndrăgesc pe Nickolas cel amenunțător de sexi, cu toate că personajul lui ar fi unul negativ finalul dovedește contrariu. Iarăși dau din casă. Punct. Nu mai spun nimic, doar să citiți această minunată poveste marca Georgiana Vâju, o carte pe care o ador, o dovadă de curaj, iubire, sacrificiu și despre decizii mature asumate în numele a tot ce ții. O carte plină de umor, cu sclipiri viclene și aventură care demonstrează, încă o dată, că a citit Românește e un deliciu!

Nu este disponibilă nicio descriere.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: