Sări la conţinut

Poate mâine…

Azi a început, mâine va avea să vie. Între azi și mâine, sunt eu, cu zâmbetul pe buze dar și cu senzația uitării. Am iubit persoane care până la urmă m-au sfrânt încetul cu încetul, care mi-au schimbat cursul lui „mâine”, care m-au micșorat prin orice por al vieții, care m-au dezamăgit. Am iubit, am apreciat până i-am uitat pe toți cei care m-au eformat sufletește, până am uitat de mine în favoarea lor. Până am clacat. Cu gândul la mâine am adunat pas cu pas, am târât picioarele după mine… pentru a înainta. Ca un colecționar de suflete am adunat amintiri până am realizat că nu am ce face cu ele. Că ele mă trag în jos iar eu nu am nevoie. Singurele fărâme au rămas albumele mele unde au fost imprimate lacrimile sau zâmbetele, iubirile și regretele, grimasele și inocența.

Astăzi trăiesc cu uitarea, știu că în ani am șters amintiri, am șters zâmbete și am uitat persoane, trăiesc cu gândul că poate mâine voi fi mai liberă în ale severității existențiale. Ce rost are să-mi încarc memoria cu oameni ce nu îi mai recunosc? Cu oameni înrăiți în ale vieții? Cu oameni ce m-au abandonat când mă înnecam? Acum nu mai am nevoie să dezechilibrez acel mâine pe care îl aștept. Nu mai am putere pentru ceva efemer, nu mai am lacrimi care să-mi vărs durerea pentru că și de ea m-am dezbrăcat, am refuzat să merg cu suferința alături. Acum doar zâmbesc și calc în picioare cărările ce demult s-au bătătorit privind la un soare ce răsare și apune într-un fundal de octombrie roșu.

Azi, cred că și mâine este despre oameni, despre oamenii din viața mea, despre cei buni, despre cei care aleg să creadă că eu sunt bună, așa cum sunt. Adunată dintr-un praf al timpului și renăscută din cioburile unor experiențe sugrumate de reproșuri. E despre sufletele ce mă înconjoară și care aleg să vadă ce e mai unic în mine, care aleg să îmi dea șanse pentru a le arăta frumusețea ce se oglindește în inima mea, e despre oamenii care văd dincolo de aparențe și pe care îi prețuiesc. Astazi, mâine și pentru totdeauna mulțumesc prieteniei sincere, pentru că de multe ori o mână întinsă când totul se dărâma în jur este esențialul. Astăzi și mâine e despre „te iubesc-ul” sincer văzut în gesturi și fapte ce e baza unor emoții feerice, e despre loialitatea ce unește, apropie și încheagă suflete pe vecie, e despre iertarea care a ajuns cântarea zeilor și portretul pictorilor, și despre dorința de a merge mai departe, de a crea din azi un mâine divin. Și nu doar poate… dar chiar! Ziua de ieri nu este decât un vis şi cea de mâine o iluzie. Dar ziua de astăzi trăită bine face din ziua de ieri un vis de fericire şi din fiecare zi de mâine o viziune de speranţă, deci aşteptaţi cu nerăbdare acea zi.

Ziua de mâine este cel mai important lucru în viaţă. Soseşte la miezul nopţii, neîntinată. Când vine, este perfectă. Se dă pe mâinile noastre. Şi speră că am învăţat ceva din ziua de ieri. John Wayne

Sursa foto: pinterest.com

2 comentarii »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: