Sări la conţinut

Citindu-l pe Daniel Zărnescu. Cartea „Revolta Akienilor”!

Daniel Zărnescu scrie în mod regulat pe www.construimimperii.ro, unul dintre cele mai mari bloguri de educație antreprenorială și de leadership din România, cu peste 50.000 de abonați activi.nEste considerat unul dintre pionierii marketing-ului online din România și a scris un număr de opt cărți până în prezent: Mentalitate, al doilea volum din seria “Construim Imperii” (2017); Performanță, primul volum din seria “Construim Imperii” (2017); O lupta de dinainte pierdută (2015); Esența Eficienței (2014); Despre aerieni și pământeni (2014); Treptele Schimbării, două volume (2013); Pe mine mă cheamă George (2012); Jurnalul lui Abel (2009). Din când în când susține seminarii și workshop-uri despre prima lui dragoste, scrisul, indiferent de forma în care se manifestă (blogging, content marketing, email marketing, copywriting sau book writing).

Astăzi vreau să vă vorbesc despre cartea „Revolta Akienilor” apărută în ianuarie 2018, o carte ca o provocare, despre lupta interioară, scrisă din pespectiva unui copil de 11 ani care vrea să devină scriitor. Cum imaginația fiecăruia e supusă unor divizări, unor interpretări, acesta își materializează gândurile și fricile într-un grup, un trib de sălbatici Akieni ce-l stimulează, îl ajută dar și îi presoară drumuri încurcate. Îl fac să-și „iasă din piele” pentru a scrie, mai bine cu fiece zi!

Lasă-mă să-ți spun că scrisul este o treabă a naibii de dificilă. E nevoie de liniște, de claritate, de inspirație. Iar vocile din jurul tău, pe care le auzi nu întotdeauna sunt și reale. Cele mai multe se pare că vin din capul tău.

„Revolta Akienilor” nu este ceea ce pare. Dacă te aștepți la ceva tipic istoric, nu vei găsi. Aici ve-i fi purtat pe un drum al maturizării, devenirii, creșterii, conștientizării. Aici ve-ți surprinde lupta pe care o purtăm fiecare dintre noi, mai devreme sau mai târziu, pregătiți sau nu aceasta e o altă traiectorie ce urmează să o depășească eroul principal. Și poate oricare dintre noi! Personajul principal este chiar autorul, Daniel Zărnescu, care la cei 11 ani ai săi dorește să devină un scriitor renumit precum Jack London sau Karl May. Se vede scriind în pofida dezamăgirilor și părerilor împărțite. Astfel, el începe să creeze „Povestea lui Ata” provocându-și imaginația spre o invocare a unor sălbatici Akieni. În capul eroului principal se naște un război interior și începe să devină delirant, confuz, cu nclinația de a crede că nu poate înainta prin scriere.
 Întrebarea totul rămâne suspendată… cine sunt Akienii?

 „Akienii sunt cu toții artiști care au uitat și au renunțat la aspirațiile lor. Toți Jack Londonii care nu au ajuns Jack London.

Ideea e că akienii au nevoie de un scop și de disciplină, pentru că dacă îi lași liber, se comportă haotic. Akienii sunt gândurile, asta îți pot spune. Și trebuie să înveți să le administrezi în folosul tău.

Akienii din mintea erou sunt gândurile sale, fantasmele imaginației, care-l bucură dar și care-l coboară. Unele gânduri sunt pozitive și productive, altele sunt distructive la propriu creândui un disbalans cu viața reală. Șmecheria ar fi să le poți controla, însă nu de cele mai multe ori ne reușește, exact cu această problemă s-a confruntat și Zărnescu, cel care a ajuns ca gândurile să îl controleze pe el până în punctul delirului. Și până la conștientizare.

„Durerea nefacerii însă este mult mai groaznică decât durerea fizică. În primul rând nu ai niciun cui pe cre să îl scoți din corp, ca să faci să dispară sursa durerii. Bine, ai putea să renunți să mai faci, dar știi bine că îți vei aduce aminte toată viața cât de ratat ești. Cine vrea să uite nefacerea? Ori faci, ori te chinui în nefacere până faci, ori uiți că vrei să faci. Dar uitarea este o opțiune pentru mediocri și ignoranți.”

Această călătorie prin viziunea lui Daniel Zărnescu va avea un efect considerabil asupra cititorului. Este o carte în care scenele se îmbină, realitatea cu partea imaginației, se conturează scene sângeroase, lupte zugrăvite de o fantezie a unui copil neînțeles. Totul se proiectează de la el spre cel ce citește, răscolind vulnerabilitatea juvenilă, inocența de copil, dar și fricile care ne-au însoțit în formarea unui adult perfect prin imperfect. Iar Akienii sunt gândurile tale, sentimentele tale, contradicțiile ce ți se joacă printre vâltoarea minții. Tot ce încerci să creezi sau meditezi devine un Akian, sălbatic sau loial depinde ce forță îi dai. Unii sunt tovarăși, iar alții dușmani.      

 „Arta poate fi extrem de nocivă pentru sufletul unui om sau, dimpotrivă, eliberatoare.

Vă recomand această carte. De ce? Pentru că vă ve-ți regăsi cu siguranță, deoarece această carte e glasul mut al multora ce scriu și crează prin arta peniței înmuiate în cernală. Cartea m-a făcut să-mi dau seama că am și eu un Ata al meu, și nu doar unu. Gândurile de cedare vin însoțite de altele slăbind din strânsoarea încrederii, mereu așa se întâmplă. Însă cartea m-a făcut să realizez cât de mult poate afecta un gând rău, venit la un moment inoportun și cât de slabă sunt. Trebuie mai mult…”capul sus”! Cartea a fost total diferintă de preferințele mele literare însă a venit la momentul potrivit pentru a mă trezi din amorțeala scriitorească și a progresa. Tot mai mult. Îmi rămâne să vă îndemn la lectură, o să îndrăgiți mult cartea!

  „În spatele oricărui artist se află un potențial criminal în serie sau dictator. Și invers, în spatele cuiva care este acuzat de genocid de obicei se află sufletul chinuit al unui poet care nu a reușit să își strunească propiile trăiri.

1 comentariu »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: