Sări la conţinut

O zi a unei iubitoare de Carte!

Ne place să citim, și acesta e un adevăr indiscutabil. Descoperim în cărți lumi fermecătoare pe care nu ne-am mai dori să le părăsim și prieteni dragi, pe care suntem deciși să îi ținem pentru totdeauna aproape. Dar mai sunt câteva motiv pentru care devorăm cărțile cu pasiune și frenezie: povestea, pasiunea, înlănțuirea momentelor de presiune, reacțiile noi pe care ni le crează fiecare carte în parte de care un cititor nu se poate lipsi. Vreau să vă descriu cum decuge o zi din viața unei cititoare din cursul lin al orelor mele… cum îmbrac clipele în compania unor cărți și ce stări mă înlănțuie o dată ce sunt acolo printre rânduri.

Adun cărțile, multe, diverse, fac poze și mă echilibrez citind versuri, doar ele pot să mă desprindă de pământ și să mă facă să plutesc între dimensiuni ca mai apoi să mă strârnească în avalanșa textuală a celorlalte lecturi. Și apoi citesc, semeni unei însetate de cunoaștere, de cuvinte, sunt uscată în întregime iar tușul fumuriu îmi trezește pulsul la viață și potolirea cugetului și minții. Și citesc pentru a uita ce vreau să uit și să găsesc ce vreau să aflu. Pentru a puteam plânge din cauza realității, dar totuși șă găsesc acea putere de a zâmbi din cauza unei povești ce mă ademenește. Ziua mea de cititoare e să iubesc ceea ce fac dincolo de existența mea propriu zisă, să prețuiesc valoarea firecărui cuvânt tipărit și să preiau viața mai victorioasă, doarece adâncită în literatură nu uit… dar contemplu, nu mă găsesc suportabilă ci mă completez cu o îndatorire cititorească față de marii scriitori ai timpurilor. Și tot citesc, și o dată cu pașii mei tot mai siguri în adâncimea poveștii călătoresc, deoarece o carte nu mă va ține pe loc niciodată. În continuare aleg cu precădere cărți care mă duc departe, care mă învăluie într-o oază de viteză tipografică unică, cărți pe care să le citesc sub o pătură groasă și cu un ceai în față și să simt cum îmi ia inima la galop explorând; vizualizând imagini, simțind parfumuri, cutreierând străzi ale unor meleaguri înveșmântate în istorie.

Și cu drag de lectură citesc, pentru că acesta este parte din mine oricât de ruptă de oboseală nu aș fi, oricâte piedici nu mi-ar toci ziua, doar această îndeletnicire mă face părtașă la istorie, viață, romantism, fantastic, dramatism care nu se demodează niciodată. Acesta e cel mai bun mod în care pot trăi mai multe vieți fără să o părăsesc definitiv pe a mea. Pot fi cine vreau eu fără restricții, doar o imaginație ce plutește în focusul literar. Ziua în care nu citesc e o zi pierdută, doar cu ajutorul buchiilor pot să cresc. Și nu pentru că mi-au spus-o și alții ci pentru că am descoperit-o eu pe propria mea retină. După fiecare carte sunt o alta. Poate mai bună sau poate mai rea. Poate mai critică, poate mai îngăduitoare. Poate mai de iubit, poate mai răzvrătită. Poate mai îndrăgostită sau poate mai migăloasă. Cert e că simt că am evoluat într-o manieră sau alta, și cu mâna pe inimă pot spune că fiecare carte mi-a adus ceva nou, ceva interesant, emotiv, cultivat, de morală, de învățăminte adâncă și mi-a pus bazele unor soiuri de întrebări ce lasă întotdeauna presărate unele note de a gândi mai mult și mai mult.

Citesc în fiecare zi pentru că îmi dă o stare de bine, ideea că mai sunt atât de multe povești care mă așteaptă cumințele iar eu încetul cu încetul suplinesc rafturile și mă simt cea mai bogată cu titluri ce-mi surâd cu mândrie. Nu știu cum sunteți voi, dar pe mine mă liniștește și mă energizează în același fel, faptul că știu că mai sunt atâtea cărți frumoase de citit și de citit. Parcă știu că zilele mele sunt asigurate de un frumos textual ce-mi va umple călimara imaginației. Parcă am o garanție undeva, că niciodată în viața asta nu voi ajunge să mă plictisesc, deoarece voi avea mereu cărțile prietene nemuritoare. Cum să te plictisești și să zaci în monotonie când ai mii de povești de descoperit, sute de vieți de trăit, milioane de personaje de cunoscut? Cum să treci cu vederea atâtea titluri, atâtea locații, atâtea suspine ce au înnodat veacurile? Cred că o să-mi dați dreptate, când voi susține că un om care are cărți aproape nu va putea fi singur niciodată, nici să vrea… eu cu siguranță sunt pe câteva vieți înainte asigurată! În fiecare zi tot mai frumos, mai maiestruos, mai boemic… mai cărturăresc!

Agnieszka Górecka🇵🇱🇪🇺 (@trsgrob) / Twitter
Sursa foto: pinterest.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: