Sări la conţinut

Citindu-l pe Roald Dahl. Cartea „Matilda”!

Roald Dahl (n. 13 septembrie 1916, Llandaff[*], Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei – d. 23 noiembrie 1990, Oxford, Regatul Unit) a fost un romancier, autor de nuvele și povestiri britanic, dar și un prolific scenarist de film și televiziune. El este unul dintre cei mai renumiți scriitori de succes pentru copii. Cărțile lui, dintre care Uriașul prietenosJames și piersica uriașăCharlie si fabrica de ciocolataCharlie și Marele Ascensor din Sticlă Vrăjitoarele, Matilda sunt apreciate de copiii din toată lumea.

Matilda este o carte a scriitorului britanic Roald Dahl. A fost publicat în 1988 de Jonathan Cape la Londra, cu 232 de pagini și ilustrații de Quentin Blake. A fost adaptată ca citire audio de actrița Kate Winslet; un lungmetraj din 1996 regizat de Danny DeVito; un program în două părți al BBC Radio 4 cu Lauren Mote în rolul Matilda, Emerald O’Hanrahan în rolul Miss Honey, Nichola McAuliffe în rolul Miss Trunchbull și povestit de Lenny Henry; și un musical din 2010. În 2012, Matilda s-a clasat pe locul 30 printre romanele pentru copii din toate timpurile, într-un sondaj publicat de School Library Journal, o lună cu public în principal în SUA. A fost prima din cele patru cărți ale lui Dahl printre Top 100, mai mult decât oricare alt scriitor. Timpul a inclus-o pe Matilda în lista sa cu cele mai bune 100 de cărți pentru tineri pentru adulți din toate timpurile. Vânzările la nivel mondial au atins 17 milioane și, din 2016, vânzările au crescut în măsura în care depășesc celelalte lucrări ale lui Dahl.

Matilda este eroina cărții cu același nume, scrisă de Roald Dahl, apărută la editura Arthur. Aceasta este o fetiță genială, super deșteaptă decât mulți alți copii mai mari decât ea. Din nefericire eroina noastră are o familie cum nu ți-ai închipui, gălăgioasă, și fără instincte emoționale dezvoltate, nu mai pui că unicele foi de citire erau revistele mamei, iar mica Matilda nu avea din ce să-și alimenteze nevoia de cunoaștere într-o casă searbădă și amatoare de show-uri televizate. Până a descoperit biblioteca..

“- Tati, zise ea, poți să-mi cumperi o carte?
– O carte? La ce naiba îți trebuie ție o carte?
– Vreau să citesc, tati.
– Cum, adică, televizorul nu-ți mai place? Avem un televizor grozav cu diagonală de treizeci de centimetri și tu vrei o carte? Ești cam răsfățată, domnișoară!” 

Atât tatăl fetiței, domnul Wormwoods cât și mama nu privesc cu ochi buni înclinarea fetiței spre a citi, o văd pe Matilda ca fiind „ciudată” mereu reproșându-i că se crede „deșteaptă”. Aceștia încercă să o pedepsească, și nu o dată, însă micuța noastră are o imaginație bogată, toate pătărăniile mi-au trezit zâmbete, iar ingeniozitatea fetiței admirație. De curând Matilda o fost înscrisă la școală, plăcerea ei nu avea margini, mai ales când își cunoaște noua învățătoare, pe domnișoara Honey. Chiar din prima zi educatoarea realizează cât de inteligentă este copila inițiind o discuție chiar cu directoarea pentru a o transfera la o clasă mai mare. Însă totul se dovedi un eșec, iar Trunchbull o ochi pe micuța fetiță amintindu-și că tatăl acesteia îi vânduse o mașină. Surpriza surprizelor, încă ce mașină, domnul Wormwoods fiind un escroc de înaltă speță.

„Domnișoara Trunchbull, directoarea, era cu totul alt fel de femeie. Semăna teroare pe unde trecea, fiind un monstru gigantic, un tiran care-i băga în sperieți pe elevi și profesori deopotrivă„.

Treptat la școală se întâmplă fel de fel de chestii ciudate, întâmplări amuzante dar și acțiune terifiantă alimentată de directoarea monstruoasă. Matilda își descoperă niște abilități speciale, de a muta lucruri, acest fapt o face mai apropiată de domnișoara Honey care o invită la ea acasă. Una peste alta mica fetiță află povestea tragică a învățătoarei, care o face să-și tocmească un plan. Pentru a o ajuta pe domnișoara Honey să-și recapete locuința, Matilda se folosește de puterile sale și scrie pe tablă cu creta un mesaj direct directoarei în „numele tatălui decedat” al educatoarei, textul este unul sugestiv și înțeles direct de Trunchbull, mesajul îi cere directoarei să-i înnapoieze toate bunurile educatoarei și să plece. Finalul cărțuliei este unul neașteptat, însă totul va fi spre binele Matildei și a noii sale prietene.

„-Dacă vrea să stea, să stea. Eu n-am nimic împotrivă”… și fugi în mare viteză lăsând-o pe Matilda în brațele educatoarei Honey.”

        Cartea mi se pare genială, și nu e doar pentru copii, eu am rasfoit-o cu mare mare mare încântare. Copii au stat cu ochii fix țintiți asupra lecturii, au sorbit orice cuvânt și au râs de întâmplările din carte. Toate însoțite de promisiunea de a căuta și filmulețul pentru a ne face cunoscuți și cu fetița cu chip plăcut într-o formă vizuală. Din punctul meu de vedere Matilda trebuie să fie citită de oricine și la toate vârstele de ce nu, textul te captivează imediat, lejeritatea cu care se citește e impresionantă; o ador pentru acțiunea care te ține în suspans, acțiune în care normalitatea se împletește cu supranaturalul ușor, dar și pentru seriozitatea de care poate da dovadă Matilda, o copilă cât „un deget”, într-o lume întortocheată a adulților. Vă recomand cu mare drag cartea… noi fugim la film!

Matilda - Miss Honey - Roald Dahl - Quentin Blake

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: