Sări la conţinut

Oameni în trecere în timpuri acronice!

Am praf pe suflet și lacrimi pe retină. Astăzi nici măcar rujul pe buze și fardul nu le mai șterge. Îmi zâmbesc pentru că știu că am o mie și una de motive să fiu fericită, și totuși… Am fost și sunt marcată de oameni în trecere prin viața mea. Oameni care nu doresc să rămână în același loc însă parazitează. Paralizează orice terminație a mea. Eu știu că promisiunile, ochii naivi și cuvintele mieroase nu au nici un rost, eu am deschis ochii demult, și totuși… încerc că mai dau o șansă în timpurile astea acronice. Oamenii vin și pleacă. Unii cu dureri alții cu păreri de rău. Și să știi drag om pansament, tu nu ești niciodată permanent, cuvintele devin efemere, noaptea se transformă-n zi, promisiunile se evaporă iar dorințele se transformă în delir, și cel mai rău e că uităm de noi înșine pentru nimic… sau pentru o mare de oameni în drumul lor nestingherit de sufletul tău sensibil.

În zbuciumul nopții și în miezul zilei îți joci ochii în lacrimi amare și conștientizezi că orice pierdere de om pentru tine e o bucată de suflet călcată în picioare. Că o dată cu el sau ea a plecat și bucuria ta. Îți mai amintești doar zâmbetul cel împărțea-ți și de conturarea unei prietenii în care chiar ai crezut. Ce păcat… Parcă mai auzi ecoul cuvintelor, încurajările, tropotul mersului pe care l-ai făcut până la ușa ce ți-a fost deschisă mereu. Numeroși oameni nu stau prea mult în preajma noastră și trebuie să acceptăm asta oricât ne-ar fi de greu. Unii doar se opresc pentru puțin timp să ne amintească, să ne deschidă ochii în privința noastră, a visului și scopului nostru, a menirii pe această lume distorsionată. Unii ne coboară pentru a prinde curaj în măreția lor. Apoi pleacă mai departe. Uneori pentru totdeauna. Universul ne trimite astfel de oameni pentru a ne ajuta să rămânem concentrați pe ceea ce avem de făcut, pe lucrurile cu adevărat importante, și pentru a ne țese curajul de a accepta pierderile și înfrângerile, succesul venit din cedare și a formării încrederii că mâine e o nouă zi și va fi mai bine. Pentru a ne deschide ochii mai larg.

Și totuși sunt oamenii care rămân, acele suflete ce se unesc într-o uniune spirituală plăcută, de durată. Și oricât nu ne-am amăgi, nimic nu e veșnic într-o lume în care și ziua de mâine e inceartă. Eu știu, și tu știi, acești oameni sunt rari și de obicei greu de găsit, dar sunt printre cei mai prețioși pe care îi întâlnim. Ne ajută să ne ridicăm atunci când suntem la pământ, ne sprijină să creștem, să ne dezvoltăm, ne sunt alături în ceea ce facem, ne susțin.

Suntem oameni în trecere în timpuri acronice, totul e trecător… în special noi!

Moody And Cinematic Street Photography By Alex Fernández
Sursa foto: pinterest.com

2 comentarii »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: