Sări la conţinut

Citind-o pe Ela E.H. Cartea „Permite-mi să te mai iubesc puțin”!

Autoarea Ela E.H. debutează furtunos cu romanul „Iartă-mă că te-am iubit”, vânzările dar și recenziile frumoase au demonstrat încă o dată că tot ce se găsește între pagini e de o sensibilitate aparte. Pe mine însă povestea celor doi protagoniști nu doar m-a impresionat, ci și mi-a pus viața pe tavă demonstrând cât de firavi suntem noi în fața unor pierderi, a unor neiubiri și abandonuri. Autoarea a mărșăluit o adevărată tragedie a vieții care pe oricine ne-ar putea paște cât de puternici nu ne-am crede. Cât de mult nu am vrea să fim imuni la unele sau altele decepții nu știm niciodată cu siguranță până unde poate ajunge căderea psihologică a noastră. Iar Ela E.H. ne-a propus spre citire două cărți care își pun amprenta pe retină cum altele nu o pot face.

,, De-aș fi putut să mai schimb viața, să mă reîntorc în punctul ăla din trecut, m-aș fi schimbat pe mine. M-aș fi iubit îndeajuns de mult și mai apoi l-aș fi iubit pe el. Căci nu poți să oferi ceea ce nu ai.’’

„Permite-mi să te mai iubesc puțin”, volumul doi ne-a arătat o altă traiectorie, o bălsămare a durerilor dându-le o împăcare prin acceptare. Eroina de această dată chiar dacă își poartă iubirea pierdută într-o cohilie privată de ochii lumii dă dovadă de maturitate acordându-și încă o șansă alături de un alt El. Inițial gândind că e pe post de pansament ca mai apoi să fie o dovadă pură că rănile doar prin dăruire sinceră de iubire se pot vindeca. Treptat Felicia trece prin schimbări extraordinare, o nouă sarcină, o nouă cale spre deschidere, terapii care o ajută să găsească calea către fericire, și cel mai important, învață să ierte și să se ierte pe sine însăși.

Pentru ai înțelege mai bine durerea eroinei principale, autoarea ne-a conturat un tablou complet al acesteia, temeri, frici, angoase, toate marcate cu gânduri … file a unor jurnale pe care le-am citit cu respirația sacadată. Și eu, de atâtea ori am scris și rescris durerile ce m-au marcat semeni lui Feli, acea pierdută în neantul neajutorărilor. Toate suplinirile venite au deschis calea către inima frântă și adunată bucată cu bucată a eroinei. Am îndrăgit noul personaj masculin, David, el mi-a desenat zâmbete dar și mi-a demonstrat cu adevărat puterea și înțelepciunea masculină, cea rar întâlnită, și una care trebuie extrem de mult prețuită, ceea ce a și făcut Feli.

„Bărbatul sufletului tău nu este acela care ți-a smuls ultima fărâmă de speranță prin lacrimi, ci acela care a adunat fiecare lacrimă de-a ta și a transformat-o în speranță. Nu este cel fără de care ai simțit că mori, că nu poți să respiri. Ci acela care te-a făcut să simți că trăiești, că te bucuri de fiecare respirație pentru că el e alături de tine.”

Din legătura lor poate scrisă undeva în stele apare o fetiță zvăpăiată care îi întrece în nevinovăție și unește acele două inimi rătăcite în valma unei existențe marcate de trecut. Alintul lor e ea. Punctul culminant e când eroina hotărăște să îi arate Zorei meleagurile natale, venită în România, soarta sau jocul Karmei il scoate în cale nici mai mult, nici mai puțin pe Alexandru, ai fi zis, of Doamne, însă Feli cu o calmitate dar și un zbucium în egală măsură îi ține piept, și totuși aceasta simte că mai are ceva de terminat cu el, măcar o ultimă discuție pentru a se elibera de secretele trecutului dar și să-și pună pe rafturi greșelile, alegerile și viitoarele decizii ce nu vor întârzia să apară.

Acțiunea se precipită, discuții la contradictoriu, cuvinte aruncate la greu, emoții dezlegate de firul unui trecut deja prăfuit, scrisori și un ultim jurnal care v-a atinge și acea inimă de gheață. Și dacă în primul volum autoarea ne developează o imagine a lui Feli, aici vom vedea și perspectiva lui Alexandru, fărâme din neîmplinirile lui dar și din ce a realizat după citirea ultimelor mesaje a unei femei ce l-a iubit sincer și cu dăruire. Autoarea acordă foarte multă importanță direcției psihologice și conturarea unor prototipuri disfuncționale ca mai apoi să-i reclădească la loc din ce au fost și unde au putut ajunge. O direcție de schimbare a vieții prin implicări terapeutice. Ela E. H. plămădește un roman de dragoste cu unul de dezvoltare/reabilitare personală prin vindecare și regăsire de sine.

Finalul este absolut încântător, nu l-am intuit dar cumva m-a mulțumit mai mult decât mi-aș fi putut imagina. Mi-a dat o calmitate și o înclinare spre un final fericit pentru orice poveste, chiar și pentru una care a început cu stângul… Nu poți rămâne indiferent citind, nu poți trece nemarcat de o așa tipologie de carte, eu cu mâna pe inimă declar că încă ochii îmi derulează motivele din spatele cuvintelor scrise de Feli în apogeul durerilor sale. Un roman care nu are cum să te lase impasibil, în care, bineînțeles, iubirea primează, este începutul tuturor începuturilor… și întotdeauna mult mai mult decât îți jonglează imaginația.

Permite-mi să te mai iubesc puțin!

Ca o prietenă peste care anii s-au așternut…

Ca o străină cândva îndrăgostită de o floare de mac, pe care dorește să o păstreze presată între paginile unei cărți de iubire…

Ca o femeie care prin tine s-a vindecat de rănile altora, de care nici nu știa că există!

4 comentarii »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: