Sări la conţinut

Cynthia Ország. Frustrări literare!

Cynthia Ország, autoare născută în 26 mai, 1995 în Arad. A locuit o vreme la Nadlac până să plece la Timișoara, în 2014. Până la momentul actual a publicat în revista LiterNautica o poveste scurtă „Stea pe cerul meu” despre discriminarea din sistemul de învățământ românesc, de asemenea a publicat în revista Boema un text scurt „Toate astea au un cost”, ambele apariții au fost în 2019. Tânăra arădeancă a fost și olimpică la slovacă, unde a luat premiul I pe țară. A terminat facultatea de psihologie, și masteratul în psihologie clinica si psihoterapie. De curând ne-a încântat cu un roman de debut destul de sunător, „Scrum în vânt”, la Editura Velvet Story, o carte ce a semnalizat unele disecări ale termenilor de normalitate și coretitudine. Autoarea mi-a comunicat că ideea cărți ia venit în urma întâlnirii ei cu personajul principal… chiar dacă vag, chiar dacă în trecere, poate și noi ne-am întâlnit cu acel Darius, cine știe… aici veți găsi povestea cărții relatată însăși de Cynthia Ország!

Astfel astăzi mi-am propus să o provoc la o discuție asupra literaturii, asupra primilor pași prin care a trecut ea ca tânără debutantă și ce frici, critici i-au marcat drumul până a ajuns să-și țină în mână cartea! Tema și conținutul îi aparțin integral autoarei, iar aceasta sper că va atrage atenția, aici ve-ți afla frustrările literare dezbătute într-un interviu pentru Vorbe pentru suflet!

****

Unul dintre motivele pentru care am decis să public a fost frustrarea. Da, o recunosc și îmi asum ce spun. Și cred cu tărie că ceea ce spun se aplică multor scriitori care scriu pentru că vor să ofere cititorilor o poveste cu o abordare interesantă și originală. La noi există parcă două extreme în ceea ce privește stilurile.

Pe de o parte avem un stil greoi, filosofic, analitic, cu foarte multe substraturi și metafore, care se adresează acelui cititor foarte experimentat. Acesta e un stil prețios, dar care nu va atrage un elev de șaisprezece ani. Și pe bună dreptate! Cum ar putea un elev să fie atras de un stil așa greoi? Adolescenții vor să aibă parte de acțiune, de intrigi, de întorsături de situație. De aceea atâția îi citesc pe Dan Brown, J. K. Rowling, Martin etc. 

Pe de altă parte, în cealaltă extremă avem stilul acela extrem de comercial, fără niciun substrat real, scris pentru a fi scris. 

Și cumva simțeam o frustrare literară, s-o numesc așa, căci nu voiam să mă încadrez în niciunul dintre aceste două stiluri dominante. Și atunci ce-am făcut? Am luat conceptele care apar în Scrum în vânt – consumul de etnobotanice, problematica tinerilor de etnie rromă, anturaje nepotrivite, prietenii și relații de cuplu disfuncționale – și le-am integrat într-o poveste care să fie comercială la acel nivel pe care eu îl consider necesar. Nici prea – prea, nici foarte – foarte, vorba aia. 

Am vrut o acțiune densă, centrată pe ce fac personajele, pe ce spun, nu pe ce gândesc ele sau ce gândesc despre ce gândesc. Personajele mele sunt adolescenți fără o bază culturală foarte bine definită, ce analize psihologice să facă? Dacă ar fi fost în stare de lucrul acesta, nu ar mai fi ajuns în situația de a consuma „legale” la un nivel atât de îngrijorător.

Dar să mă întorc la frustrarea mea. Scriam povestea pe aplicația Wattpad, pe care o laud și critic în același timp. E foarte ușor să vrei să renunți când scrii acolo, deoarece în afară de romance siropos, fantasy sau erotic, greu găsești ceva în topuri. Am avut puțini cititori ( și știu că din cauza genului abordat, căci am scris și eu două povești romance la un moment dat acolo și am avut sute de voturi pe capitole). Dacă mă înscriam în cluburi de lectură, adesea mă trezeam cu niște critici atât de puerile, că până la urmă am zis că retrag cartea. Să dau un exemplu: „Numele personajului nu e potrivit pentru o carte. Găsește ceva mai extravagant.” Știu că acea critică a fost prima care m-a supărat foarte tare, căci mi-am dat seama ce valori superficiale avem în ceea ce privește literatura. Eu sunt un scriitor care își bazează și mizează succesul poveștii pe intrigă și pe conflicte, nu pe nume extravagante sau exotice.

  O altă critică interesantă am primit-o la un fragment în care personajul scria un mesaj. „Nu se scrie ăncă, ci încă.” Nu, se scrie în așa fel încât totul să fie adaptat mediului în care trăiesc personajele. Stau toată ziua pe stradă, chiulesc și fumează substanțe chimice. Nu sunt genii, nu sunt elevi premianți, nu fac parte din cercul olimpicilor la română. 

Aveam în plan să public Scrum în vânt, dar nu așa repede, nu anul acesta. Situațiile mai sus menționase însă m-au obligat să fac acest pas. Voiam să-mi extind orizonturile ca scriitor. Voiam să public, nu pentru a trece de la scriitor la autor, ci pentru că voiam vizibilitate mai mare pentru cartea mea. 

Mă felicit că am luat decizia să public mai repede, că m-am oprit la Velvet Story, că i-am oferit acestei cărți publicul de care avea nevoie. Nu sunt un autor popular, nu cred că voi fi un autor popular prea curând, dar momentan scopul meu e să-mi fac un brand bazat pe propriul nume. Nu vreau asocieri cu alții, nici de la noi, nici de afară. Nu aspir să fiu cunoscută ca X sau citită ca Y. Vreau să scriu și să ofer oamenilor povești interesante, cu abordări originale. Îmi doresc foarte tare să abordez cât mai multe genuri literare și cred că sunt pe drumul cel bun. De la o poveste despre mizerie, droguri stradale și hoinăreală, am sărit la o poveste cu acțiune în România comunistă, la cazinoul din Constanța. Elementele sunt cu totul și cu totul altele, nu are nimic în comun cu Scrum în vânt  – un actor francez, un tablou misterios, o româncă ce vrea să fugă la Paris, ispitele Mării Negre etc.

De fapt, există un lucru pe care aceste două poveșt îl au în comun: stilul meu. Simplist, direct și, sper eu, fără „zorzoane” inutile.

În încheiere ( ca la compunerile despre toamnă, dacă tot a început școala :D) am să subliniez încă o dată cât de tare mă bucur că am luat decizia să public. Într-adevăr, cartea mea care pe Wattpad a fost aproape inexistentă, acum a ajuns la oamenii potriviți. Asta nu înseamnă că nu va fi criticată sau că va fi pe placul tututor. Dacă o carte este pe placul tuturor și nimeni nu are nimic negativ de spus despre ea, ceva nu faci bine ca autor.

Este posibil ca imaginea să conţină: mâncare

2 comentarii »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: