Sări la conţinut

Citind-o pe Johanna Spyri. Cartea „Heidi”!

Johanna Spyri (n. 12 iunie, 1827 – d. 7 iulie 1901) a fost o scriitoare elvețiană (de limbă germană), autoare de cărți pentru copii. Numele ei la naștere era Johanna Louise Heusser. Și-a petrecut copilăria într-un sat din apropierea munților falnici din Elveția. Viața liniștită de lângă munte, respectiv din sat, a fost o sursă de inspirație pentru ceea ce a scris în decursul vieții.

În 1874, Johanna Spyri Heusser s-a căsătorit cu Bernhard, un avocat. În timp ce trăiau în orașul Zürich, ea a început să scrie despre viața în țară. Prima ei povestire, A Note on Vrony’s Grave, despre o femeie supusă violenței în familie, a fost publicată în 1880. În următorii ani i-au apărut următoarele povestiri, atât pentru adulți, cât și pentru copii; printre acestea și romanul Heidi, pe care ea l-a scris în doar patru săptămâni. Heidi este povestea unei fete orfane care traiește cu bunicul ei în Alpii elvețieni, romanul fiind renumit pentru portretizarea vie a peisajului.

Soțul ei și singurul ei copil, un fiu pe nume Bernard, au murit amândoi în 1884. Rămasă singură, Johanna Spyri s-a dedicat cauzelor caritabile și a continuat să scrie peste cincizeci de povestiri, publicate înainte de moartea ei, în 1901. A fost înmormântată în mormântul familiei ei, de la Sihlfeld, un cimitir din Zürich. Rămânând o imagine reprezentativă a Elveției, portretul Johannei Spyri a fost imprimat pe un timbru poștal, emis în 1951 și pe o monedă comemorativă de 20 CHF în 2009.

În colecția Lecturi școlare se regăsesc cele mai importante opere din literatura română și universală, selectate în conformitate cu cerințele programei școlare de limba și literatura română. Astfel, elevii vor avea la îndemână, în formă integrală, creațiile cele mai cunoscute și mai îndrăgite ale scriitorilor clasici și moderni, însoțite de o scurtă prezentare a vieții și a operei autorului. Cărţile de neuitat ale copilăriei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezintă repere obligatorii în formarea gustului pentru lectură și în educația cititorilor mai mici și mai mari. Călătoria noastră a pornit cu cărțulia „Heidi”, ce povestește despre o fetiță rămasă orfană de părinți și care ajunge în grija bunicului tucmai în înalturile munților, acolo unde iarna se întâlnește cu vara și cerul cu pământul.

     Micuța Heidi este crescută o bună bucată de timp de mătușa Dete, însă din varii motive aceasta o duce la bunicul ei, în Alpii elvețieni motivând că și-a găsit un post de muncă pe care nu-l poate refuza. Bunicul este un om de temut. Toată lumea se ferește de el și îl tot vorbește pe la spate. Însă Heidi reușește să-l îmblânzească și să aducă bucuria în inima lui îmbătrânită. Foarte curând mica fetiță veselă iubește tovărășia bunului și în special a traiului în mijlocul naturii care îi face bine. Deși fascinată de frumusețea peisajelor montane, de compania bunicului și a bunicii Heidi va trebui să se despartă de meleagurile atât de îndrăgite. Iar asta o supără mult. Mătușa ei o duce la Frankfurt, unde Heidi va trebui să-i țină companie unei fete bolnave, Clara, o copilă invalidă și singuratică… Heidi nu se poate acomoda la oraș oricâte facilități nu ar avea. Amintirile legate de câmpurile sălbatice și serile petrecute cu bunicul îi sunt grele suspine. Îi este dor de bunicul, de munte, de liniște, de mirosul florilor sălbatice, de caprele pe care le știe pe nume. Cel mai dor îi este de bunica, căreia îi promisese niște pânici proaspete și desigur și de Peter.

În perioada petrecută în casa bogatei familii a Clarei, eroina noastra se va confrunta cu numeroase provocări, pe care le va aborda cu inocență și zburdălnicia caracteristică ei total nespecifice unei familii bogate, acest fapt va stârni gâlceavă și ocări din partea guvernantei. Însă totul capătă o nuanță deplorabilă atunci când medicul familiei sugerează că cel mai bine pentru Heidi ar fi să meargă înapoi acasă, lipsa poftei de mâncare, somnambulismul acesteia a pus punctul pe „I”. Heidi se întoarce în munții ei de poveste. Iar bucuria bunicului e nemărginită. Acesta pentru fetiță și pentru ca aceasta să aibă oamenii aproape se întoarce pe timpul iernii în sat, demonstrând la toți că se poate schimba, că acceptă acel firicel de fericire luminat de mica copilă. Heidi a învățat multe de la Clara și de la bunica ei ajutând și ea la rândul ei acolo unde trecea. O dulceață de copilă nu alta… solidară și săritoare la nevoie. Am îndrăgit-o din toată inima mea. Un copil ca un dar de la Dumnezeu care a putut înmuia inima unui om ursuz. Întrebările nevinovate, iubirea necondiționată l-au readus pe bătrânul singuratic la felul lui de a fi, un om bun și legat de oameni.

Am primit o adevărată plăcere literară, nu mai spun de curiozitatea nestăvilită a copiilor mei. Am plonjat între brazii înalți și boarea răcoroasă și am parcurs textul cu plăcere și dorință de a afla mai mult. O minunată călătorie în lumea copilăriei nevinovate, o poveste ce mi-a umplut sufletul de frumos și curat, la propriu și la figurat. Recomand cărțulia cu toată dragostea mea de părinte care se bucură pentru orice înclinație spre frumos și corect, iar această carte e dovada scrisă că bunătatea și inocența pot muta munții!

Heidi (2015) - Movies Trailer Shows
Sursa foto: din filmul Heidi ecranizat în 2015

2 comentarii »

Lasă un răspuns la Apostol Cristina Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: