Sări la conţinut

Avem nevoie de poezie!

Avem nevoie de poezie ca să respirăm…

de rimă ca să simțim, și de strofe curgătoare pentru a înmiresma viața!

Țin minte ca mai ieri cum citem în școală versuri, aidoma unor împletituri neînțelese pe atunci și necultivate în timp, parcă într-o vreme de curând fremătam rima prin liceu tipărind cu penița cuvinte ce se cereau așternute semeni unor doruri și îndrăgosteli neîmpărtășite. Dantelam emoția unei adolescente ce se pierdea în mulțime. Și scriam. Mâzgâleam foaia frenetic ca un pictor în plin avânt, sculptam cu repeziciune strofă după strofă de frica unor pierderi însemnate de trăiri eratice, ce puteam ști atunci. Sau cine știe…

Astăzi scriu, poate mai puțin, poate cu mai înceți pași, astăzi îmi trebuie timp și muză, astăzi îmi trebuie cadru estetic, atunci eram doar eu și versul. Și știu, oricâte texte nu aș parcurge la zi poezia e poezie. Ea e un instrument care traduce emoția în necuvinte suflate în praf de stele. Poetul devine traducătorul unor lucruri pe care altfel, cum am ști să ni le exprimăm? Și în timp poezia și-a păstrat consistența, viața și spiritul, oricâte texturi a atins. Astăzi e mai vie ca niciodată. Mai expresivă. Mai închegată!

Eu zi de zi am nevoie de poezie ca de aer… cine mă cunoaște… știe! Și vreau să menționez că poetul nu este doar cel care scrie poezie, un poet este unul care gândește în vers! Cine poate prinde și exprima poetic stări de spirit, gânduri și sentimente într-un mod de rimă și uneori verbal. Cel care cuprinde și surprinde viața printr-o îmbinare de cuvinte curgătoare. Și poazia, chiar dacă abundă în figuri de stil împletite cu puncte de suspensie, nu te lasă să falsifici sentimentul. E sinceră. Cum doar poezia poate fi. Te îndeamnă să vezi cât de puține știai despre ea, despre emoție, despre dragoste, despre cei de dinaintea ta și te va face să privești cu alți ochi formularea de cuvinte și istoria însăși a cuvântului scris. Ce atrage poezia? La urma urmei, nu numai cu rime plăcute și armonie de cuvinte. În opinia mea, poezia este un sacrificiu spiritual, prin urmare, poezia este cea care creează setul complet al sufletului unui om în echilibru cu sine, sau într-o tornadă de nedeslușiri. Iar poetul, el vorbește în timp ce aude cu inima!

Avem nevoie de poezie… pentru entuziasmul sentimentelor, pentru potrivirea metaforelor vieții. Pentru frumos și dăruire. Pentru ca talentul să se transforme în măiestrie și visul în realitate. Am nevoie de poezie… am nevoie de malul sincerității. Orice altceva nu contează!

♛ A wHiMSiCaL RomAnCe ♛
Sursa foto: pinterest.com

9 comentarii »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: