Sări la conţinut

Povestea Cărții „Scrum în vânt” de Cynthia Ország!

Astăzi am hotărât să aflu povestea cărții „Scrum în vânt” scrisă de autoarea Cynthia Ország, cartea care a lăsat un gol în sufletul meu, istorisire care a atins cele mai sensibile coarde, roman care a evidențiat situația marginalizaților din României, despre minorii abandonați de părinți și a celor care au devenit umbre ale unei societăți defecte. Astfel, vă îndemn să aflați din cuvintele și destăinuirile autoarei despre povestea lui Darius și a scrumului purtat de vânt….

“De ce totul i se scurgea printre degete? De ce viața lui era un șir nesfârșit de ocazii pierdute? Ar fi vrut să arate cu degetul, să identifice un vinovat. Soarta, universul, împrejurimile în care venise pe lume, dar în sinea lui știa, chiar dacă se afla într-o continuă negare, că era în parte vina lui.” –  Scrum în vânt, Cynthia Ország

Recunosc că nu citesc atât de mult pe cât ar trebui să citească un autor, că nu îmi trec prin mână mai mult de zece romane pe an, că autorii clasici, precum Austen, mă plictisesc și că, direct spus, nu sunt deloc la nivelul literar la care ar trebui să fiu. Cunosc tendințele literare, dar nu sunt la zi cu dinamica literaturii.

Prin urmare nu voi spune că ceea ce am scris eu este original, că nu a mai scris nimeni despre asta, căci nu cunosc nici un sfert din operele aflate pe piață … Și, pe bune, sunt sute de cărți pe tema drogurilor, dar pot spune că m-au uimit reacțiile pe care le-am întâlnit în timp ce scriam. „ E mediocru să scrii despre vagabonzi”, „ Oamenii vor să evadeze din realitate, nu să se înfigă și mai mult în ea”, „Ceea ce scrii nu reflectă frumosul din lume”, „Cine ar citi asta” și așa mai departe…

Bun, după scurta mea introducere, pot spune că în acești opt ani în care scriu, nu am luat o decizie mai bună ca cea de a scrie și publica Scrum în vânt ( mai am vreo 4 romane terminate și vreo 3 neterminate), Chiar de aș avea un singur cititor sau niciunul, mă mențin ferm pe poziție. Cartea de debut reprezintă, de fapt, piciorul pe care ți-înfigi în lumea literară. Drept sau stâng, uneori șchiop. „Aia îî” – cum  ar zice Darius, personajul principal din Scrum în vânt. Vedem ce iese. 

Inspirația mi-a venit în 29 martie 2019. În gara din Timișoara am văzut un băiat rrom, înalt și subțire, cu o glugă de hanorac albastru pe cap. Era drogat și efectiv „dormea din picioare.” Am vrut să-l ajut, dar singură nu puteam sau, în orice caz, ar fi fost riscant, și nimeni nu părea dornic să mă ajute.

Am uitat de eveniment, dar după o săptămână l-am revăzut. Și era total întâmplător. Am ridicat privirea din telefon sau carte, nici nu mai știu, și am privit pe geam. Era la câțiva metri de mine, cu niște prieteni. Mi se părea foarte cunoscut și dintr-un motiv ciudat, îmi părea interesant. Mi-a sărit apoi în ochi modelul de pe geacă și mi-am dat seama de unde-l știu. 

La câteva zile distanță, am văzut pe net, o poză cu el. Erau la modă știrile despre narcomani pe atunci. În fiecare zi, printre  articolele despre străzi neasfaltate  și construirea mall-ului, mai răsărea și câte o poză de tipul „șoc și groază” cu câte un băiat drogat te miri pe unde.

Acum, nu știu ce să spun, dacă îmi tot apărea în cale pentru că era un fel de semn că trebuie să mă apuc de scris o carte pe tema asta… sau e ceva mult mai simplu și rațional, și anume că l-am văzut de trei ori într-un interval atât de scurt și mintea mea creativă a început să brodeze pe treaba asta. 

Ideea e că mi-a părut tare rău. Și mi-a părut rău de el și prima, și a doua, și a treia oară când l-am văzut, dar abia la ceva timp de la ultima „intersectare”, părerea mea de rău se intensificase și am început să mă gândesc dacă nu ar fi trebuit să fac ceva pentru el atunci când am avut ocazia. Și am dezvoltat o curiozitate literară, sa zic așa, față de persoana lui. 

Cartea începea să mi se contureze în minte, intriga încă n-o aveam, dar aveam un personaj principal. Îmi tot puneam întrebări în timp ce scriam: „Oare el cum ar fi reacționat la o situație ca asta?”.

Regretul că nu l-am ajutat s-a transformat la rândul său în ceva literar. Îmi părea rău că nu am vorbit cu el, că nu i-am aflat povestea, cine e, ce face, de unde vine etc. 

Speram să-l mai văd, adică l-am văzut în câteva zile de trei ori. Eram convinsă că se va repeta. Nu a fost așa. Nu l-am mai văzut niciodată. A dispărut efectiv. Mă întrebam dacă e persoană fără adăpost, dar prea puțin probabil. Era destul de bine îmbrăcat.

Era greu să scriu, pentru că deși aveam un personaj bazat pe cineva real, eu nu știam nimic despre el și erau foarte multe necunoscute în ecuația mea.  Vedeam personajul ca pe un cerc enorm și gol, pe care trebuia să-l colorez, dar nu aveam în el decât un punctuleț mic. Existau foarte multe goluri pe care eu trebuia să le umplu. Și nu știam despre el decât că se droghează și că, de câteva ori, s-a nimerit să fie în locul unde eram eu.

Până la urmă, am fost nevoită să-l fac pe Darius  din imaginație, aproape în totalitate, și acum, după un an și jumătate, îmi dau seama că nu doar Darius este un personaj, ci pentru mine chiar și adolescentul acela  era un personaj. I-am atribuit niște caracteristici pe bază de ipoteze și probabilități. Puteau să fie reale în aceeași măsură în care puteau să fie total false. Nu voi ști niciodată.

Mă bucur că mi l-a „dăruit” pe Darius, căci clar de la el îl am și, deși sună ciudat, îi voi fi veșnic recunoscătoare pentru asta. Oricine ar fi, oricum ar fi, că trăiește, că nu mai trăiește, a jucat un rol foarte important în evoluția mea ca scriitor. E un fel de erou al poveștii. Probabil nu aș fi publicat o carte prea curând, dacă nu aș fi simțit o nevoie așa profundă să scriu despre cei ca el. Despre cei care nu există, de fapt. 

În afară de asta, și pe plan profesional m-a influențat povestea, căci mi-am dat seama că pe viitor asta vreau să fac. Să-i ajut pe cei ca el.

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, stând în picioare şi cadru apropiat
Foto: arhiva autoarei

1 comentariu »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: