Sări la conţinut

Citindu-l pe Mihai Cosmin. Cartea „Decizii”!

Din nota autorului:…„hmmm… eu sunt Mihai Cosmin, m-am născut în urmă cu o viață, în 1990, în iulie, la Ploiești. Îmi place să mă joc de-a muzicianul și, mai nou, de-a scriitorul, e un mod prin care mă eliberez de tot ce e negru, negativ în viața mea. Am scris o carte și voi mai scrie încă una, cel puțin, sau poate că voi mai scrie încă zece, depinde, în funcție de cât timp mai am nevoie de terapie, pentru că asta e artă pentru mine: terapie. Fiecare capitol scris e o formă de exorcizare reușită.

Autorul e la prima sa carte de debut, însă felul povestitor de a scrie și derularea acțiunii nu-i dai că e la început de drum. Cu povestea sa „Decizii” acesta a tras o linie asupra talentelor sale, de muzician și scriitor și le-a combinat într-o manieră scriitorească plină de talent și fler original.

În urma unor decizii dificile luate de-a lungul timpului, Radu ajunge CEO la propria casă de discuri, Nuclear Records. Protagonistul este nevoit să se lupte cu două iubiri: una fiind muzica, iar cea de-a doua, mai complicată, femeia pe nume Sara, de care este îndrăgostit încă de pe vremea când era copil.
Iubirea îl încurajează să pășească în lumea industriei muzicale și să pornească pe un drum care-i va zdruncina existența. Care dintre ele îl va trăda, ca mai apoi să îi completeze viața?

Povestea deapănă alegerile, și deciziile unu tânăr pe nume Radu, acesta este orientat spre muzica artistică, spre creație prin note, spre echilibru feeric ce doar prin sunete se poate înfăptui. Acesta trece prin diverse situații pentru a da sens pasiunii lui, pentru a face pelerinajul dintre suflet spre scenă. Acesta dă din preaplinul talent și ajunge pe scara succesului, însă nu înainte de a plăti un preț!

„Renunțasem la tot pentru a-mi urmări visul. Trebuia să reușesc, nu aveam încotro! În pus, destinul îmi cam rămăsese dator, așa că eram curios ce avea de oferit mai departe, dacă acesta era rolul pe care îl avea pentru mine pe scena asta împuțită, numită „viață”!”

Radu deapănă o serie de provocări care îi dictează și îi distorsionează prezentul, sufletul fiindu-i împărțit între muzică și iubirea lui față de Sara. Treptat ajunge să dăruiască și altora ceea ce poate crea, iar cu ajutorul lui Mircea acesta ajunge să nu mai simtă singurătatea cum îi taie în oase. Doi tineri cu visuri mari, cu aspirații și cu potențial. Însă nici un talent măreț nu te poate asigura în fața unor meschini care știu să dirijeze viața showbiz-ului, iar ei, necopți fiind au picat în plasa unei „reptile” gata să profite de ei din plin. Astfel, Radu, chiar dacă e doar un tânăr de 19 ani, simte că totul va duce într-un punct dureros, însă la îndemnul prietenului său acceptă târgul de a face contract cu Staiff, banii… cât de ușor să duci de nas doi tineri care nu au nimic, … însă astfel ia naștere formația cu un nume foarte răsunător „Nuclear Season„! Dar frământări interioare ale lui Radu cresc pe zi ce trece, cu o copilărie grea, negăsindu-și loc în oaza familiei acesta se îndepărtează de toți, de mamă, de soră și se refugiază tot mai adânc în muzică, în chitară!

„Degeaba ai o tonă de talent și muncești cât douăzeci, dacă nu ai și noroc. Poți ajunge un star local, sigur, dar vrei mai mult, știi că așa e.

Încetul cu încetul, gustăm din succes. Și avea un gust atât de bun, care te îmbăta mai tare decât orice băutură cunoscută de om. Iar dacă te-ai îmbătat o dată cu succes, vei vrea mai mult, și mai mult, devenind dependent. Și nu vei duce tu succesul, ci invers. Crede-mă, știu despre ce vorbesc.”

Deciziile sau indeciziile se țin lanț, după despărțirea furtunoasă de iubirea vieții lui Sara acesta face pas după pas într-o nesiguranță continuă, băutură, și alte consumuri ce îl aduc în pragul depresiilor, doar muzica și muza sa în chipul primei femei iubite în duc în pragul succesului. Acesta îi dedică și o piesă de top, „Aras”. Ea va fi ca care va întipări iubirea ce încă i-o poartă. De-ar ști și ea…

„Mă gândeam chiar să merg până la ușa ei, dar asta era ceva ce aș fi făcut cu trei ani în urmă, nu acum. Banii pe care îi câștigăm nu îmi aduceau nimic, Sigur, aveam la dispoziție băutură scumpă, femei care arătau de milioane, dar cu personalități de doi bani și tot ce putea fi cumpărat. Tot ce putea fi cumpărat… Dar nu aveam nimic din ceea ce conta cu adevărat. Eram mai singur ca niciodată”

Neputința de a scăpa de blestematul contract ce îl duce ca pe o piatră de moară, cât și aerele superioare de șef a agentului, precum și dorul ce-l seacă de puteri pentru Sara pe care o credea fericită în brațele unui, îl determină pe Radu să aleagă greșit, să acționeze din impulsuri de moment și să ia decizii proaste însoțite de consecințe dure, căzând pradă anumitor vicii, făcând abuz de alcool și droguri și nuștiu mai ce. Însă datorită felului de a fi al lui acesta totuși are pe cine se bizui, mai direct sau indirect acesta ajunge la mal, iar datorită talentului și pasiunii care se simte în muzica sa, reușește să atragă un număr mare de fani care îl susțin cum pot. Însă totuși bula lui e sensibilă, iar ultimele evenimente care îl însoțesc precum o umbră a negrului îl fac să-și deschidă larg ochii, să contemple, să iasă din acest mecanism artificial al unui succes împrumutat cu forța, recâștigându-și astfel viața și liniștea într-o oarecare măsură. Însă totul are un preț.

„Cât de înșelător e timpul. Cum te prinde în capcana lui”, m‐am gândit.
Ultimele două ore trecuseră precum două zile. Atâtea trăiri nu reușisem niciodată să experimen‐ tez. Iar acest gând m‐a dus și mai departe, îndem‐ nându‐mă să mă întreb unde trăiam, exact. Oare trăiam în trecut? Ce însemna prezentul? Un podeț fragil între trecut și viitor. Cine ar vrea să trăiască pe acel podeț? Preferam aparenta siguranță a sin‐ gurului mal ce putea fi accesat, cel al trecutului.
Fiecare secundă care se scurgea devenea tre‐ cut. Trecutul strânsese atâtea secunde… Le ve‐ deam în jurul meu, agățate de ramurile copacilor. Milioane și milioane de secunde. Trecutul era singurul cu adevărat sigur. Eram convins de fap‐ tul că toate acele secunde, minute, ore trecuseră, dar au rămas undeva, în siguranță. Prezentul nu însemna decât o fracțiune de se‐ cundă – ba chiar și mai puțin de atât. Trecutul și viitorul sunt singurele care contează. Trecutul, îl puteam vizita oricând, iar de viitor îmi era teamă.
Toate secundele și‐au luat zborul din acei co‐ paci, iar în urma lor nu a mai rămas nimic. Co‐ pacii erau lipsiți până și de frunze. „Nu rămâne absolut nimic din noi”

Finalul m-a încântat cu desăvârșire, nici că se putea mai bine, parcă toate piesele s-au așezat la loc, iar tonalitatea muzicii a devenit mai melodioasă. Mai familială. Cartea a fost o alinarea dare și un zbucium pentru mine, știm cu toții că drumul seccesului nu e atât de ușor cum pare, iar talentul de cele mai multe ori este astupat cu birocrație și chipuri fardate în bani și avariție ori este atât de subțire ca o flacără abia arzândă. Un artist în lumea slavei e ca pe marginea prăpastiei. Oricine e pregătit să te împingă în hău numai să-ți ia locul. Eroii noștri au dat dovadă atât de prietenie trainică, cât și stabilitate colegială în timp, s-au susținut și au parcurs un drum bătătorit cu experiențe ce i-au marcat, dar mai presus de tot le-au oferit lecții pe care cu siguranță au avut de învățat pentru totdeauna cu toții. Iar iubirea a dăinuit, a fost muză dar și liană pentru a ști drumul binelui și al dreptății!

Încet încet ne reluăm discuțiile, dar eu sunt în conti‐ nuare cu gândul la Staiff și la impactul pe care acest om l‐a avut asupra vieții și carierei mele. Apoi, printre toate gândurile acestea, se strecoară un altul. Îmi amintesc ce mi‐a spus Mircea odată, la o petrecere de Anul Nou, tristă pentru mine: „E un nou an, frate. Începuturi noi și așa mai departe. Pentru un viitor mișto și luminos, hermano! Totul va fi bine, o simt. Ai să vezi.”
Îi privesc pe rând pe toți cei de la masă, începând cu Maria, continuând cu Amelia, Mircea și oprindu‐mi pri‐ virea asupra familiei mele: Robert și Sara. Nu pot ex‐ prima vreodată în cuvinte cât de mult îi iubesc! După toate deciziile pe care le‐am luat de‐a lungul vieții, am ajuns la concluzia că sunt cel mai norocos om din lume!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: