Sări la conţinut

Claudia Sumiya. Cartea „Numele meu e Hanako”!

 Claudia Golea-Sumiya a studiat la Bucuresti și Tokyo, trăind în Africa, Franța, Thailanda, Japonia. A publicat romanele: Planeta Tokyo (1998), Tokyo by night (2000), Vara în Siam (2004), French Coca-Cola (2005), Flower-Power Tantra (2007), În numele câinelui (2013)!

Astăzi am finisat o cărțulie extraordinară, și nici nu vă ve-ți închipui cine o povestește… un câine… da-da, e scrisă din perspectiva unei cățelușe maidaneze care se vede om și care trece prin multe încercări ajungând tucma hăt departe în lumea colorată a Japoniei la o familie iubitoare. Deci, cartea se intitulează „Numele meu e Hanako”, și e despre aventurile cățeluișei din București ajunse la Maebashi.

„Fetița” sau „balerina” într-un final Hanako ne povestește viața ei încă de când era o biată maidaneză vagaboantă în București din cartierul Rahova, strada Humulești, unde aproape toată lumea se purta groaznic cu ea și frații ei care o privau de mâncare, oamenii care o loveau cu picioarele, hingherii care o hăituiau … până ce norocul a dat peste ea și cu ajutorul mamei Nușa o bătrânică care uneori o salva de la năpastă este înfiată de o bucureșteană stabilită în Japonia.

Însă drumurile și cărările nu îi sunt ușoare, iar mica cățelușă povestește cu lux de amănunte momentele înduioșătoare trăite de ea. Fricile, angoasele și bucuriile simple. De câine… Cartea a cuprins mai multe aspecte neplăcute, bunăoară de copilul ucid de maidanezi în București și valul de exterminări a câinilor în urma acestui caz. Dureroase realități. Ce mi-a plăcut și am apreciat enorm la această carte e că încă mai există iubitori de animale dispuși să aibă grijă de ele, mai ales de cele părăsite de care de cele mai dese ori ne temem sau le alungăm. Este o carte scrisă cu dragostea celei care a înțeles sentimentele, fricile, expresivitatea, bucuriile, așteptările, regretele și dorurile unui câine… Ce ma amuzat cel mai mult a fost relaționarea celorlalte animale cu fetița noastră, motanul cel înfumurat și cățelul bătrân care a devenit un bun prieten dar care nu a insistat să arate cine e stăpânul acolo, na, cu excepția lui Sultan! Dar aici e o poveste pe care trebuie să o aflați voi, de fapt, fiecare personaj își are partea sa de poveste în această carte!

Și nu uitați, undeva prin Maebashi, Fetița care a devinit Hanako poate se joacă în iarbă depănând poveștile ei pentru a fi scrise, povești reale, despre fericire și chestii de căței…

Hanako, povestea unei cățelușe care confirmă măcelul câinilor ...

Mulțumesc, eintegral.ro pentru cărticică, a fost o încântare!

2 comentarii »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: