Sări la conţinut

Mirela Iconaru: „Scrisul este suflu și aer”!

Mirela Iconaru este o tânără scriitoare contemporană a cărei operă se axează pe romance, historical romance și dramă. A debutat în anul 2014, în comunitatea Wattpad, acolo unde s-a bucurat de sute de mii de vizualizări, voturi și comentarii. În anul 2016 a publicat primul ei roman, în două volume, scris în colaborare cu Silvia Rusen, intitulat „Avocatul apărării”, urmată de „Iubire interzisă”, a Seriei Pravda, două cărți care le văd ca pe o continuitate dar totodată au propriile povești printre rânduri, doar eroii își fac simțită prezența. După cele două volume a Seriei Pravda, autoarea Mirela Iconaru a decis să ne surprindă frumos cu cartea personală „Spune-mi că mă iubești”. Autoarea scrie pe pagina ei: „munca depusă în acești trei ani, emoțiile, trăirile, inspirațiile nocturne, momentele în care am plâns scriindu-l, pe toate le las acum în mâinile voastre. Să le absorbiți, să le inspirați, să le dați un sens.”

Astfel, în urma atâtor bucurii literare ale autoarei am hotărât să o invit să se povestească frumos pentru blogul Vorbe pentru suflet. Vă îndemn și pe voi să o descoperiți în rândurile care urmează.

****

Povestea mea începe într-o zi furtunoasă de vară, acum douăzeci și cinci de ani, în București. Am iubit încă de mică cuvintele, fapt pentru care la vârsta de aproximativ un an, legam deja propoziții coerente, spre surprinderea părinților mei. Eram atât de fascinată de litere, încât la cinci ani, am învățat să citesc pe ziare și pe ambalajele din casă. Doar că nu părea să am un talent anume, ci doar o minte ageră. Cu timpul, dragostea mea pentru cuvinte a fost dedicată doar școlii. Citeam doar ce mi se oferea ca lecturi suplimentare, dar nu o făceam cu toată inima. Iubeam să îi citesc doar pe Ion Creangă și pe Mihai Eminescu. Mi se păreau atât de anoste celelalte cărți, încât, ani de zile am avut impresia că mie nu îmi place să citesc. 

 Până pe la mijlocul gimnaziului nu păream decât un copil banal. Nu aveam nici un talent, nu prea eram bună la ceva anume, mă focusam doar pe învățat și pe performanțele școlare, care deși eu nu vedeam, îmi îngrădeau posibilitațile artistice.  Prima sclipire, dacă o pot numi astfel, a fost pe la vârsta de treisprezece ani, când am avut prima mea revelație despre dorința de a scrie ceva.  Am rămas totuși cu o urmă profundă de tristețe și de dezamăgire, căci după zâmbetul plin de amuzament al profesoarei de limba română, am realizat ce lucruri puerile scriam. Și m-am oprit din scris și din a mai căuta în mine plăcerea și pasiunea de a mai face ceva. Pentru mine talentul era ca o nebuloasă, imposibil de atins și de descoperit. 

Totuși acea nebuloasă a prins contur trei ani mai târziu, când în  minte mi-a venit o idee, de nicăieri, amuzantă astăzi pentru mine. Era povestea unor copii, care se străduiau să salveze planeta, după ce aceasta rămăsese epuizată de energie. Am pierdut, din păcate, acel caiet, însă, încă pot simți acei fiori pe piele, când am auzit propoziția: „Mirela scrie!” 

Dragostea pentru scris a început din acea vară să se dezvolte tot mai mult, iar câteva luni mai târziu, când am simțit primii fiori de iubire și de dor, au fost așternuți pe un caiet, pe care din fericire îl mai am și astăzi și mai arunc o privire în el, pentru a îmi aminti începuturile.

 Apoi, toată adolescența mi-am petrecut-o scriind versuri, până am adunat aproape patruzeci de poezii, încadrate în mai multe genuri. Scriam versuri oricând și oriunde, pe orice foi prindeam. Le compuneam în gând și le scriam cu prima ocazie. Îmi descoperisem marea pasiune, marele talent ascuns și nu voiam să pierd nimic. 

Prin clasa a doisprezecea, am descoperit platforma Wattpad, pe care o foloseam inițial pentru a citi. Descoperisem că iubeam să citesc și că este normal să am anumite gusturi literare, iar din copilul care citea doar de nevoie, devenisem tânăra care citea non-stop, debusolându-mi astfel familia și apropiați, de noua mea pasiune descoperită tardiv. 

Tot prin acea perioadă, 2014, am simțit o nevoie puternică de a scrie proză, parcă cuvintele erau mai multe și erau blocate undveva în interiorul meu. Parcă simțeam nevoia să erup ca un vulcan, dar nu puteam. Mi-am dat timp și am început să conturez povești pe Wattpad, platforma care mi-a oferit cele mai multe forțe și cea mai mare încredere. La finalul anului 2014, a luat naștere primul volum al seriei Pravda, scrisă în colaborare cu o fostă colegă de liceu. Serie care a prins contur în format fizic anul trecut în luna August, la editura Stylished.

În momentul de față lucrez în domeniul vânzărilor, într-o firmă din Brașov, oraș care m-a adoptat de curând. Iubesc ceea ce fac pentru că mă leagă foarte mult de cuvinte, de ceea ce sunt eu la origini. Scrisul, însă, rămâne cea mai mare parte a sufletului meu. Scrisul este suflu și aer, iar atunci când se întâmplă să am blocaje pe o perioadă mai  îndelungată, simt că parcă ceva din mine nu funcționează. 

Scriu despre oameni, despre iubire și despre dor. Oamenii mă inspiră, trăirile și sentimentele umane sunt uneltele mele preferate, pe care le conturez în lumea mea plină de utopii. 

Anul aceste îmi doresc să materializez publicarea unui nou roman drag inimii mele, unul care să ajungă la inimile voastre și să vi le facă să tresare de emoție. Îmi doresc să arăt lumii că vulcanul abia acum erupe și că pot ajunge în orice ungher ar sufletelor cititorilor mei. Deși nu sunt medic, îmi doresc să vindec. Să vindec suflete. În momentul actual scriu finalul unui alt roman, început în perioada de autoizolare și mai scriu frânturi din mine pe blogul personal. 

 Sunt un om vesel, jovial și vorbăreț. Iubesc tot ce mă înconjoară, deși aparent pare a fi banal, îmi place să mă bucur de orice îmi oferă viața și așa îndemn pe toată lumea. Să zâmbim și să căutăm în noi ce este mai bun. 

Dragii mei, cei care citiți orice și care citiți aceste rânduri acum, nu uitați să zâmbiți, sa nu renunțați niciodată la ceea ce va doriți, la visele voastre și la ceea ce iubiți. Citiți mult, tot ceea ce vă trece prin mână sigur veți găsi ceva pe gustul vostru. Mă înclin în fața voastră, fără voi nu aș putea să fiu ceea ce îmi doresc!

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, dungi şi cadru apropiat
Sursa foto: arhiva autoarei


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: