Sări la conţinut

Citindu-l pe Vasile Andreica. Cartea „O Carte de Poezie”!

Vasile Andreica, născut la Satu Mare în 24 aprilie 1978, ziarist la cotidianul Informația Zilei, unde face de peste 20 de ani cronica evenimentelor culturale din orașul său și din țară. „O carte de poezie” este debutul său editorial, prefațat de publicarea unor poeme și traduceri în reviste locale ca Signet sau Cronograf și în Poesis. I s-au prezentat două piese de teatru care vor fi în următoarea carte. Autorul va apărea într-o antologie de poezie românească tradusă în engleză de d-na Lidia Vianu de la Univ București.

Ador să citesc poezie. Iubesc freamătul în care mă induce. Pasiunea și delirul ce naște prin rimă un eu altul. O citesc, o trăiesc, o îmbrățișez prin orice por. O respir. Poeziile, rimele, metaforele sunt spațiile unde îmi pot lăsa sufletul să se destindă și să simtă. O dată cu plonjarea între paginile de poezie emoțiile mi se par mult mai firești, mai accelerate, mai puternice și gata să se unduiască după patima poetului!

Este posibil ca imaginea să conţină: desen, text care spune „Vasile Andreica O CARTE DE POEZIE”

Mă simt mândră când ajuns să ating „sonetele” rimei și când sufletele sensibile se înclină spre poezie. Versuri cu rimă sau ofturi libere, poezii de dragoste, sau zbuciumuri, din dragoste sau născute din cele mai adânci suferințe, toate îmi sunt balsmauri pe suflet. Astăzi bucuria mea literară a fost mulțumită de volumul autorului Vasile Andreica „O Carte de Poezie”! Volumul e o dovadă a iubirii fără de margine, găsim femeia în tonuri subtile, după cum sună și mesajul cărții:„pentru fata cu plete negre, inima acestor pagini”, dar și zbuciumul poetului. Versurile acestuia îmbină maiestuos trăirea lăuntrică și a nebunie frumoase și poematice. Versurile sunt muzicalitate pentru simțurile mele!

sub clarobscur


sub clarobscur de lună o aştept
ne-am dat întâlnire din prima clipă a mea
ochii ei mă urmăreau de dincolo de ceaţă
ea înota prin supa primordială
aşa c-o aştept
ştiu că nu poate întârzia mult
au fost zile când i-am fi xat privirea
i-am simţit îmbrăţişarea ascunsă
de dinăuntrul braţelor tuturor femeilor mele
curgea prin Dunăre ca o cerneală sepia
se bălăcea în mare ţinând valurile pe loc
şi în fi ecare noapte îmi atingea ochii închişi

dar acum o aştept
ca s-o cunosc întreagă
neascunsă….

Autorul caută regăsirea, caută tihna în planul serii, autorul e făuritorul unei cărări metaforice unice… ample, ce clădește emoție cu emoție pentru a da o înclinație spre nemurire poetică!

sonetul regăsirii

m-am rătăcit de tine umblând un sfert de veac
pe urmele ştiinţei şi-nvăţăturii sfinte
şi-am pritocit divine şi omeneşti cuvinte
obşteştii suferinţe dorind să-i aflu leac
şi am depus ofrande în inimi de femeie
ori antice litanii şi-nsingurări atee
m-au legănat pe Terra-nvârtită titirez
şi-am stors deplin de noimă şi har oricare crez
încât de cugetare şi zbateri obosit
le-am aruncat pe toate-n gheena nepăsării
şi-n pacea dinainte de fire odihnit
voiam să dau cultura şi dragostea uitării —
dar, doamna mea, destinul mi te-a înapoiat
şi prin a ta privire uitarea am uitat.

Din versurile autorului Vasile Andreica am sesizat că acesta încearcă să acopere o paletă vastă de sentimente, să trăiască prin conjucturile ce-i ies prin vers și să dăruiască celorlalți o lumea a serenadelor scriitorești. M-am apropiat de poezia lui, am desprins emoție, un soi de curiozitate ieșită din comun, pe care am stăvilit-o doar citind și citind. Voi reveni cu drag la versul său… las mai jos cea mai dragă poezie, sau măcar una dintre ele….

micropoeme


am început
contemplând luna
şi am dat
de cer


din pomul
ce l-ai sădit
în inimă
cad încet
pe rând
din când
în când
cuminţi
frunzele
lunecând
uşor
pe obraji


împreună —
bucuria mea
în ochii tăi


plouă-ndelung —
se naşte pe geamul meu
lumea din stropi


prunc adormit
fl orile-n juru-i zâmbesc
lumea-i un vis


el a murit
înecat în fântâna
ochilor ei


de-acum şi veşnic
dragostea ta sângele-mi
îmbălsămează


femeile oraşului
îşi scriu viaţa pe treceri
în cuneiforme


ce paradox:
fl acăra-nfumurată
nu crede-n foc.


suntem cu toţii
actuali viitori foşti —
ce ne tot plângem?


ploaie de toamnă —
în mine aroma ta
nedezminţită

Instructions for a Life: Pay attention. Be astonished. Tell about it. ~Mary Oliver
Sursa foto: pinterest.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: