Sări la conţinut

Alexandra Lopotaru, autoarea poveștilor din Bebelonia!

Pe autoarea Alexandra Lopotaru am descoperit-o cu plăcere prin intermediul blogul ei, Povești din Bebelonia, și desigur pe un site de socializare, astfel m-am gândit să o aflu mai departe, citindu-i și cartea „De unde știi cum mă cheamă?”, care se numără prin încă câteva cărți ale autoarei la fel de simpatice și pline de pozitivism încântător. Astfel din pură curiozitate, astăzi am descusut-o pe îndelete, cu gândul că sigur și voi, cititorii mei sunteți curioși despre tânăra mămică care a ajuns să îmbine atât viața de familie cât și bloggingul și tentația de a scrie cărți destinate celor mici. Vă îndemn să o descoperiți în rândurile ce urmează!

****

  1. Bună ziua, mulțumesc că ați răspuns provocării de a vă povesti frumos pentru blogul Vorbe pentru Suflet. Ați putea să ne spuneți câteva lucruri despre viața de zi cu zi care ne este necunoscută nouă?

Cred că pe mine oamenii nu mă cunosc neapărat prin prisma cărţilor mele, ci, mai degrabă, prin ochii blogului meu, unde scriu aproape zilnic. “Poveşti din Bebelonia” este refugiul inimii mele, este perna sufletului obosit, este batista nasului şi lacrimilor mele de mamă. O spun mereu, o spun şi acum, sunt extrem de norocoasă să am o comunitate aşa frumoasă, care se măreşte în fiecare zi, care ştie să îşi spună părerea prieteneşte chiar şi când poate nu e de acord cu mine. Oamenii care mă citesc nu ştiu un lucru: mă gândesc zilnic la ei. Zilnic sunt cu gândul în Bebelonia, ba chiar şi noaptea scriu articole şi poezii în somn. E straniu, dar nu glumesc. De asemenea, mi-ar plăcea foarte mult ca oamenii să nu mă perceapă mai mare decât sunt. Şi la propriu, şi la figurat. Primesc foarte multe mesaje de încurajare şi mulţumire, printre care că aş fi o “mamă-model” şi “puternică”, însă aceste două complimente – sigur, sunt onorată să le primesc – nu mă reprezintă. Mi-ar plăcea foarte mult ca cititorii mei să înţeleagă faptul că sunt un om normal, poate mai plângăcios şi nostalgic, o mamă ca oricare alta, mai scundă decât media şi departe, departe de a fi un model. Însă, ca fiecare mamă din lumea asta, încerc să fiu mai bună. Şi să nu dezamăgesc

2. Ce alte pasiuni mai aveți pe lângă scris?

Ador să călătoresc, să fac hiking și să citesc. Deocamdată mergem des cu cortul, mai nou cu rulota și ne pace la nebunie. Suntem și izolați, ne ferim în această perioadă de aglomerații.

3. Prima tentativă de a scrie sau chiar tipărire când a fost?

Prima tentativă de a scrie a rezultat chiar cu o carte. A fost o carte personalizată, scrisă acum patru-cinci ani, când încă lucram în presă şi nu eram mamă. Cartea “Saşa şi ariciul” era o povestioară în rime, cu desene făcute de mine, dedicată copilului naşilor noştri. A fost un cadou pentru împlinirea unui an, aşa că am scos puţine exemplare, până în 10, cât să o mai dau şi apropiaţilor.

4. Ce va determinat să scrieți cărți pentru copii?

„Copilul meu şi copilul din mine.” Cu prima mea carte publicată (nu cea personalizată) a fost pur şi simplu o întâmplare. Era 3 noaptea, copilul meu de 10 luni pe atunci se trezise agitat, l-am legănat în sistem să se liniştească şi, după ce a adormit, a trebuit să stau vreo 30 de minute în picioare, rezemată de dulap, fiindcă dacă îl puneam jos se trezea şi plângea. Ei, ţin minte că am spus doar atât: “Doamne, dă-mi şi mie o idee de poveste pe care să i-o spun şi să i-o scriu”. Şi, pe cuvânt, am scris în minte “De unde ştii cum mă cheamă?”, cumva ca o ancoră să îmi ţin mintea ocupată la ora aceea şi să nu pic din picioare de somn. A doua zi, am “pus-o pe hârtie”, adică am scris-o pe laptop în 12 minute. Iar datorită prietenilor de au citit-o ulterior şi m-au încurajat am ajuns să o public.

5. Care este mediul preferat de lucru și cine vă inspiră? Cu toate că intuiesc….

Lucrez – şi chiar nu glumesc – de oriunde, a trebuit să mă adaptez cu un copil după mine, toaleta fiind la începuturile mele cel mai frecventat birou. Ori de câte ori găseam 5 minute libere, luam telefonul şi scriam. Acum, Luc e mai mare, stă cu soţul, cu bunicii, aşa că scriu şi eu ca un om normal la birou. Dar nu tot timpul, depinde şi unde mă găseşte inspiraţia. Muza e clar, fără niciun dubiu, copilul meu. Scuze, de acum, copiii mei, că vine şi frăţiorul la toamnă.

6. Știind că aveți copil și urmează încă unul, oare cum împăcați viața de familie cu scrisul?

Nu este timp pentru toate concomitent, dar cred că dacă ai un partener care îţi înţelege nevoile şi care te susţine, o să poţi să te împarţi între familie şi scris aşa cum fac eu: pe rând. Astăzi mă dedic mai mult timp scrisului, dar mâine mai mult copilului, soţului sau mie.

7. Care sunt cărțile tipărite până la momentul actual, și de unde se poate de achiziționat?

“De unde ştii cum mă cheamă?” – o poveste despre cum un băieţel se întreabă dacă nu cumva e altcineva şi nimeni nu ştie, apărută la Editura Creanga Fermecată (o găsiţi şi pe eMag)
“Oare ce visez azi? What Will I Dream Today?” Ilustrată de Lavinia Falcan, bilingvă, şi avizată de un psiholog tare fain, Yolanda Creţescu, unde povestim un pic de călătoriile unui băieţel în timpul somnului de prânz, apărută la Editura Libris (o găsiţi şi pe Cărtureşti online)
Şi “Mama te iubeşte”, volum de poezii pentru părinţi, ilustrată de Adriana Bidig, tot la Editura Libris (o găsiţi şi pe Cărtureşti online)

8. Pe ce saituri vă putem găsi?

Pe pagina de facebook:https://www.facebook.com/povestidinbebelonia

Pe pagina oficială a blogului: https://bebelonia.ro/

9. Care a fost sau este cea mai mare provocare din viața dmn?

Sincer, nu există provocare mai mare pe lumea asta decât cea de a fi o mamă bună.

10. Ce cărți recomandați părinților?

Mi-a plăcut foarte mult cartea “Nu există copii răi” de Janet Lansbury, iar acum citesc, pentru cei cu mai mulţi copii, “Părinți liniștiți, frați fericiți” de Laura Markham, pe care o recomand de asemenea.

11. Un mesaj pentru cititori…

Fiţi buni, iubiţi mult, nu vă pripiţi să judecaţi şi nu uitaţi că aţi fost şi voi, cândva, copii.

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, zâmbind, stând în picioare
Sursa foto: facebook

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: