Sări la conţinut

Lavinia Călina, o îndrăgită scriitoare de literatură fantasy din România.

Pe Lavinia Călina am descoperit-o de ceva timp datorită recomandărilor de carte. Având un stil aparte de a scrie, aceasta mi-a atras atenția într-un mod deosebit. Scrie cu patimă și oferă o lume total diferită prin intermediul tuturor cărților sale. Scrierile sale se încadrează în genul SF și fantasy. Magie și răsturnări de situație, intrigi țesute de veacuri, iubiri menite să fie blestemate; un carusel al coșmarurilor devenite realitate, în care moartea pândește din colțul oricărei străzii. Acțiune nu glumă. A publicat seriile “Ultimul avanpost” (4 volume), “Neamul Corbilor” cea citită de mine (3 volume- „Copiii Întunericului”, „Blestemul zorilor”, „Din negura Timpului” ) și “Zona Zero” (2 volume), Angaraka. Vol. 1, devenind în scurt timp una dintre cele mai îndrăgite scriitoare de literatură fantasy și SF din România. Astăzi vă îndemn și pe voi să aflați cine este Lavinia Călina într-o poveste spusă exact pe stilul ei, plăcută, lejeră și plină de sare și piper!

****

Nu-mi place să vorbesc despre mine, dar o să încerc. Să vedem… am 30 de ani, ador zăpada și iarna, sunt dependentă de dulciuri, îmi place să citesc și să călătoresc. M-am născut la revoluție și cred că atmosfera din acele zile s-a lipit oarecum și de mine. Nu suport nedreptatea, rasismul și inegalitatea. Mereu mi-au plăcut poveștile. În copilărie îmi stresam toate rudele să-mi citească sau să-mi spună povești, apoi am învățat să citesc și nu am mai depins de nimeni. Prima carte pe care am citit-o din propria mea inițiativă a fost „Colț Alb” de Jack London. Apoi am descoperit SF-urile și genul Fantasy și de acolo a plecat totul.
M-am apucat de scris din dorința de a citi o distopie românească. Evident la început nu credeam că va veni ziua în care să o văd pe rafturile librăriilor, nici acum la 6 ani după lansare nu îmi vine să cred. Știu că sunt mulți cei care visează să publice și încerc să-i încurajez pe cât de mult pot să își urmeze visele. Au trecut 6 ani de atunci și 10 cărți, momentan lucrez la cea cu numărul 11, care nu știu când o să apară dat fiind starea mea de sănătate.
În general scriu SF, doar seria „Neamul Corbilor” e un fantasy, unul mai dark, plin de magie și suspans. Mai în toate cărțile mele acțiunea se petrece în România, excepție face doar seria „Angaraka” unde totul se petrece pe altă planetă.
Nu îmi place să dau sfaturi despre scris, știu din proprie experiență că procesul de scriere diferă de la o carte la alta. Mereu primesc întrebări în care cei care se află la început de drum îmi cer sfatul și regret să îi dezamăgesc, dar nu dețin vreo rețetă secretă care aduce succesul peste noapte. De multe ori răspunsurile mele par răutăcioase sau prea directe. Lumea scriitorilor e una ce pare frumoasă de afară, dar rece și urâcioasă când ajungi să o cunoști mai bine.
Bine că pe mine nu mă afectează intrigile și cine a zis ce, așa că mă lasă rece unele chestii, dar văd pe mulți că se lasă influențați, că vor să-i impresioneze pe cei deja consacrați să intre în anturajul lor. Pe mine mă interesează să-mi impresionez cititorii și să intru în sufletele lor. Mereu încerc să-i încurajez pe începători să fie ei înșiși. Am întâmpinat multe piedici la început, mai ales că genul ce-l abordez eu (SF) nu e chiar unul, așa zis, pentru femei. Cred că dacă scriam romance sau poezie ar fi fost mai simplu, dar mie îmi plac provocările și să enervez lumea.
Toți vor să audă cum mă așez eu frumos la masa de scris cu un ceai de mușețel, așa mai pe la asfințit așa, înconjurată de lumânări parfumate, cu muzică clasică în surdină și îmi aștern sufletul pe hârtie… Sorry, dar nu e așa. Scriu pe unde apuc, pe ce apuc (laptop sau hârtie) muzica e de cele mai multe ori metal, țigările se duc una după alta și de cele mai multe ori în mână am un pahar de ceva tare… – am spulberat mitul scriitoarei suave și blânde sau mai zic?
Recunosc că recent am renunțat la fumat și alcool. Cam de prin martie așa. Sunt eu mai nebună, dar sunt una responsabilă și am decis să pun pauză acestor vicii pe perioada sarcinii. Despre viața mea personală nu știu ce să zic. În liceu l-am cunoscut pe Marius, lucra la un bar de rockerii unde obișnuiam eu să fug când chiuleam de la școală. La scurt timp ne-am mutat împreună, iar în 2017 (la 11 ani după) ne-am și căsătorit. Locuim în Anglia și suntem de 14 ani jumate împreună, iar anul acesta vom deveni părinți… – acu să vezi!
De pregătiți … ei bine, nu suntem pregătiți. Vestea a fost o surpriză pentru noi, nici eu nu puteam să scriu un plot twist mai bun ca acesta, dar ne bucurăm și sperăm că o să ne descurcăm. Sănătatea mea a suferit puțin, tocmai de aceea nu vreau să anunț o dată exactă pentru noul meu roman, al doilea volum din Angaraka, căci am zile bune și zile rele. Deci nu știu când o să-l finalizez.
Pentru cei care întreabă ce o să urmeze după Angaraka, ei bine nu știu exact. Niciodată nu am știut, ideile îmi vin pe moment, nimic nu e plănuit din timp. Așa că o să mai vedem dacă urmează ceva după seria aceasta. Până atunci, pe mine mă scuzați, am niște fursecuri în cuptor și nu vreau să le ard. …

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană

Sursa foto: facebook

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: