Sări la conţinut

Vlad Stoiculescu autorul dedicat cărților pentru copii!

Pe autorul Vlad Stoiculescu îl cunosc prin intermediul Editurii Integral care s-a oferit să-mi trimită cărțile acestuia și de a ne încânta spiritul de aventură, în special ai micilor mei campioni literari. Cărțile cu care ne-am creat cea mai superbă călătorie cititorească sunt „Aventurile Căpitanului Ronț” și „Căpitanul Ronț și Regele Norilor”! Astfel, mi-am propus să cunosc autorul în mediul său, să aflu câteva detalii despre activitatea sa de scriitor și așa a luat naștere acest interviu. Dacă și voi vreți să aflați mai multe despre Vlad Stoiculescu vă invit să îl cunoașteți prin intermediul întrebărilor de mai jos.

****

Descrierea autorului (preluată din romanul Jucării Stricate – 2018, Editura Datagroup)

Vlad Stoiculescu s-a născut pe 3 august 1987, în Râmnicu Vâlcea, cel mai important municipiu românesc cu doi „â” în nume. Absolvent al Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, a lucrat în PR politic și a poposit mai bine de șapte ani de zile în ograda publicității, pentru ca de patru ani să-și ocupe timpul cu marketingul.

În ultimii paisprezece ani, trăiți cu entuziasm în București, autorul și-a făcut timp să perturbe armonia spațiului online, publicând constant pe blog, dar și să se implice în multiple proiecte jurnalistice și chiar în proiecte de game design. Aventura lui cu beletristica este de-abia la început, Jucării Stricate fiind primul său roman, după două cărți pentru copii și o scurtă colecție de nuvele.

1. Buna, mulțumesc că ai acceptat propunerea mea de a te intervieva, sune-ne trei lucruri mai puțin cunoscute nouă cititorilor?

Partea bună cu lucrurile puțin cunoscute e că ai de unde alege dacă nu te cunoaște nimeni. Partea proastă e că ele nu sunt neapărat și interesante. În fine, hai să încerc…

În liceu cam toată lumea credea că o să devin programator, iar câțiva ani după am continuat să fac asta ca hobby, încercând în paralel să învăț și game design. Tot în liceu și câțiva ani după am scris pentru câteva reviste de heavy metal și am ajuns de vreo două ori să colaborez cu trupe de gen. Un al treilea detaliu ar fi că timp de vreun an am scris la Taste of Cinema și am publicat în paralel și o serie de nuvele în engleză care vor apărea într-o viitoare colecție.

2. Care a fost prima experiență care te-a ghidat spre scriere și mai ales spre cărțile pentru copii?

Cred că am scris prima povestire pe la cinci sau șase ani (împrumutasem niște personaje din poveștile altora) și prima încercare de roman prin clasa a doua. Bine, la vârsta aia, un roman are cam patruzeci de pagini scrise pe caiet dictando 🙂

Sincer, cărțile pentru copii n-au fost niciodată în plan, dar s-a nimerit să particip la un concurs și în urma lui să iasă Căpitanul Ronț. Culmea, Ronț n-a fost publicat atunci, dat fiindcă nu respectasem întru-totul publicul țintă și vârsta lui. A fost preluat de o editură care a ajutat cu ceva ghidaj și sfaturi și, când respectiva editură a falimentat, o a doua editură a vrut manuscrisul și a ajuns într-un final să-l și publice. În cazul ambelor cărți din serie, ilustrațiile au fost făcute de prieteni din publicitate.

3. Care au fost momentele care te-au definit ca scriitor?

Sincer, cred că prima dată când m-am gândit că trebuie să abordez puțin diferit problema a fost pe la vreo 14-15 ani, când am dat de cărțile lui Kurt Vonnegut. Naratorul lui cinic și autocritic m-a scos puțin din zona povestirilor clasice – până atunci citisem extrem de mult roman de aventură și puțin cam multe lecturi clasice.

Altfel, începând de-atunci, am cam scris continuu, că a fost pe blog, în reviste sau la muncă (am fost copywriter multă vreme și am creat și destul de mult conținut în regim de freelancing). Treaba asta mi-a schimbat fantastic de mult stilul în ultimii 15 ani.

Totuși, cam din tot ce am făcut, aș spune că publicitatea a avut cel mai mare impact, pentru că m-a învățat să scot egoul din scriitură și să înțeleg cum să interpretez corect un feedback. 

Riscul însă cu domeniile de genul ăsta este să-ți deformeze complet scriitura și să o îndrepte spre un stil foarte sintetic și axat pe „glumițe” – poate de-asta și sunt atât de puțini scriitori care vin din zona publicității (Salman Rushdie, F.Scott Fitzgerlad și Joseph Heller sunt principalii care-mi vin acum în minte – bine, nu sunt în pericol de a ajunge prea curând lângă ei :)) ).

4. Care a fost prima ta publicație?

Hmm, cum spuneam, scriu cam de când am învățat să scriu, dar cred că în clasa a noua am publicat prima dată o nuvelă într-o revistă literară regională. E vorba despre Omul de Zăpadă, o distopie despre niște omuleți blocați într-un bunker.

5. Câte cărți ai adunat până acum în palmares?

Din păcate, mai puține decât aș fi vrut. O colecție de nuvele, acum disponibilă gratuit, un roman recent, Jucării Stricate, și vreo două cărți pentru copii, plus multe povestioare publicate prin reviste de-aici și de pe-afară. Am și foarte mult material nepublicat în spate, doar că în cazul celui în engleză, discuțiile cu agenți sunt foarte încete, iar în cazul celui în română, încă încerc să găsesc o soluție mai bună decât simpla publicare în print (plus o eventuală ediție electronică greu de vândut local).

6. Au existat critici literare despre care ai dori să vorbești?

O critică despre care aș putea spune că m-a măgulit a fost cea a lui Radu Paraschivescu, pentru Jucării Stricate, mai ales că e un scriitor pe care-l urmăresc și citesc de foarte multă vreme, încă din perioada în care publica editoriale la Evenimentul Zilei.

Din păcate, nu prea avem critică literară în România și nici nu avem cum să susținem una pe moment. Nu mă înțelege greșit: sunt destui jurnaliști, bloggeri și vloggeri care vorbesc fain și la obiect despre cărți, doar că piața noastră e prea mică pentru ca o astfel de critică să aibă impact. 

Altfel, ar mai fi de menționat și ce mi-a zis un autor britanic pe un forum de profil: „nu uita că în povestea asta trebuie să existe și un cititor” ;))

7. Ai cărți în lucru și când preconizezi că o să apară?

Așa cum spuneam și mai sus, am câteva materiale nepublicate. Până la finalul anului sper să pot scoate o colecție de nuvele în engleză de care tot trag de vreo doi ani (am schimbat editura, agentul și până la urmă am ajuns să și rescriu din ele), precum și un roman în limba română. 

Ar mai fi o colecție de povestiri, de data asta în română, și un roman în engleză din categoria „young adult fiction” pe care nu m-am decis încă să le termin. De abandonat am abandonat temporar și o carte de parenting… un „scurt ghid pentru crescut copiii altora”. Sper să-mi revină cheful să o termin cândva, dat fiindcă schița ei apărut tot dintr-un concurs și proiectul implica mai mulți colaboratori. Era mai puțin o carte pentru părinți, cât pentru cei care vor să supraviețuiască în jurul primilor.

Evident, pe un raft electronic e și ultima carte din seria Căpitanului Ronț, pentru care n-am mai găsit timp de editare mai serioasă și ilustrator, deși textul ei a fost scris acum mai bine de un an.

8. Cum vezi ca autor literatura pentru copii?

Este un exercițiu foarte bun. Ce e de reținut aici e că cei mici sunt un public foarte dur. Față de adulți, care se ascund uneori în spatele cuvintelor, cei mici nu vor avea niciodată o problemă să-și spună părerea despre carte – chiar și dacă au citit-o alții pentru ei. 

Am testat sistemul ăsta pe pielea mea, când o fostă editură mi-a testat o carte în fața unui „focus grup de copii”, adică cineva a citit-o unor preșcolari care s-au întrecut să observe micile probleme și să spună ce nu le place la personaje.

Cartea pentru copii este deci un antrenament interesant pentru scriitură și probabil una din puținele categorii care vinde decent în România. Domeniul nu e neapărat o zonă în care aș vrea să prosper, dar e clar că o să mai scriu cărți pentru puști. 

9. De unde pot fi achiziționate cărțile tale?

Pe moment, pot fi achiziționate din magazinele mari online precum emag sau de pe site-urile editurilor (Integral, Datagroup), iar cele mai vechi, precum colecția de nuvele și unele povestiri se găsesc gratuit pe Google Play. Altfel, eu scriu constant și pe krossfire.ro, iar vladstoiculescu.ro este site-ul de autor.

10. Un mesaj pentru cititori…

Să rămână cititori. Avem nevoie de ei…

1 comentariu »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: