Sări la conţinut

Roxana Andreea Rusu, o autoare ce îndeamnă la dragostea pentru lectură!

Pe autoarea Roxana Andreea Rusu am cunoscut-o prin intermediul cărților sale impresionante, care abordează două teme/probleme esențiale cu care se confruntă părinții: abordarea corectă atunci când le vorbim copiilor despre pandemia de Coronavirus și lupta pentru combaterea bullying-ului. Prima carte care ne-a atras maximă atenție a fost „Eu și Virusul Hai-Hui”,  poveste inteligentă (smartbook, prin scanări QR-ex: QR Scanner) în care descoperim cântecele și filmulețe educative ce explică recomandările specialiștilor pentru prevenția infectării cu Covid 19, pentru desfășurarea activităților educative acasă și menținerea socializării. Găsim secțiuni cu lucruri de urmat, de reținut, de luat în seamă, conform recomandărilor UNICEF. A urmat apoi o altă carte, la fel de utilă din punct de vedere psihopedagogic, ce reprezintă un instrument pe care părinții îl pot folosi alături de alte strategii, pentru combarea bullying-ului și pentru dezvoltarea empatiei impactului asupra formării armonioase la copii, iar cartea se intitulează, „Andrei și Pietricica Prieteniei”, iar noi o recomandăm cu mare drag!

Astfel în urma lecturilor acestor minunate cărți, am dorit să aflu autorul, în toată splendoarea lui, așa cum este, fără inhibiții și jumătăți de măsură într-un inteviu lejer de povestire personală a aspectelor ce conturează munca unui scriitor dar și părțile mai puțin vizibile/știute de cititorul de rând! Vă îndemn astăzi să o descoperiți pe Roxana Andreea Rusu, mamă a unui băiețel de 9 ani, autor de cărți pentru copii și îndrumătoare către căi înțelepte pentru cei mici dar și părinții acestora! Lectură plăcută….

Roxana Andreea Rusu:

Invitația ta, pentru care îți mulțumesc, este de fapt o provocare: să scriu liber despre mine… Ori eu, chiar dacă sunt o fire foarte sociabilă, am la contul personal de Facebook până în 100 de prieteni, aproape o ciudățenie în zilele noastre, când majoritatea listelor depășesc 1000 de persoane. Așa că, a „mă povesti” nu este chiar punctul meu forte. Despre activitatea profesională însă, cititorii pot afla mai multe urmărind pagina Roxana Andreea Rusu – psihopedagog si autor de carte.

O să încerc, totuși, să răspund provocării cu un exercițiu literar și în loc de „istorisirea vieții”, o să-ți spun câteva mici întâmplări destul de interesante, care nu și-au găsit locul în altă parte, fiind mai degrabă din categoria „nu povesti nimănui, ca să nu te creadă cu-cu”. Cred că îți vor încânta vizitatorii.


Avocatul

Înainte de a deveni mămică, am pus bazele unei afaceri bazate pe o idee. Era vorba despre un produs care lipsea de pe piața românească la vremea respectivă, iar eu am avut inspirația să-l import. La un moment dat, am intrat într-un parteneriat de afaceri care trebuia legalizat într-un fel, la o casă de avocatură. Cu toată legalizarea, exista totuși un factor de risc, iar de încrederea părților depindea succesul proiectului. Pentru a da dovadă de flexibilitate, am permis viitorilor colaboratori să aleagă ei avocatul la care vom încheia parteneriatul. M-am mirat foarte tare cum, dintre toate posibilitățile pe care le oferă orașul, au ales tocmai avocatul care îmi este rudă îndepărtată și prieten de familie. Dar, pentru a nu trezi suspiciuni nefondate, am ales să nu divulg acest aspect și totul a decurs ca la oricare alt cabinet.

Am înțeles „rostul” întâmplării când, după 5-6 luni m-a sunat avocatul să-mi spună că partenerii respectivi au mers separat la o consultație, pentru a căuta căi legale de a fenta cumva înțelegerea și de a obține câteva avantaje importante, oferindu-se evident să-i plătească serviciile de consultanță în acest scop. Primind imediat avertismentul, am putut preveni totul.

Cred că această uluitoare coincidență, care m-a salvat dintr-o situație ce mi-ar fi generat cel mai probabil o pierdere financiară importantă (dacă totul ar fi avut loc la oricare alt avocat), nu a fost deloc o întâmplare.


Doamna de la Casa de Pensii

Acum câțiva ani, în cariera didactică, trebuia să depun un dosar. Pe lângă o sumedenie de cereri, ca pentru orice în România, au fost necesare și multe alte hârtii și hârtiuțe, printre care un raport de la Casa de Pensii, despre contribuțiile din ultimii ani. O serie de întâmplări au dus la aflarea despre necesitatea acestui raport, fix în ultima zi în care mai puteam face demersul. Cu toată străduința, am intrat pe ușa instituției la 16.29 minute, iar la ora 16.30 se închidea.

Simțeam că ratez totul și presiunea era maximă, nu îmi venea să cred. Am trecut glonț pe lângă paznicul care ținea ușa tuturor, ca lumea să părăsească incinta. Era cu cheile în mână, pregătit să încuie și m-a privit încruntat. Dar eu nici nu m-am uitat spre el, păstrând aparența că știu exact unde merg.

Am urcat scările din dreapta până la etajul 1, unde erau niște birouri, gândindu-mă să rămân puțin acolo, până termina paznicul. Apoi să cobor, pentru a-mi încerca norocul de a găsi pe cineva dispus să mă ajute la Ghișeu, deși nu mai era program cu publicul. În acel moment apare o doamna, în jur de 50 de ani și mă întreabă ce doresc. Îi explic și îmi spune să intru într-un birou.

Cât a lucrat la calculator mi-a spus câteva lucruri, dar nu o să intru în aceste detalii, n-o să spun nici numele pe care îl vedeam scris pe eticheta din fața mea, căci ar deveni totul extrem de ciudat. O să spun doar că la final s-a ridicat, m-a îmbrățișat, mi-a dat foaia și mi-a spus că voi reuși să obțin ceea ce doream cu demersul meu. Ceea ce s-a și întâmplat.


Cum am cunoscut-o pe Elisa

Lansasem la Editura Integral, la începutul anului, volumul de povești antibullying pentru dezvoltarea empatiei copiilor „Andrei și Pietricica Prieteniei”, un proiect la care țin foarte mult. Cartea se adresează copiilor, dar a fost gândită ca un mic instrument pentru părinți și cadre didactice, util în demersurile pentru combaterea bullying-ului. Când am ales numele personajului principal, a fost destul de ușor. M-am gândit la un nume foarte simplu și popular, care să sune familiar pentru copii, Andrei. Din păcate, din cauza pandemiei, toate acțiunile offline plănuite pentru și după lansarea cărții, alături de Editura Integral, s-au anulat ori s-au amânat, pentru când s-or putea înfăptui în condiții de siguranță. Cu toate acestea, proiectul a fost foarte bine primit de familii și profesori, cartea fiind disponibilă pentru comenzi cu livrare la adresă, în zeci de librării online.

Pandemia ne-a schimbat planurile, dar ne-a inspirat pe mine și pe Editura Integral să lucrăm la un nou proiect, o carte pentru copii care explică toate schimbările pe înțelesul lor, într-o poveste plăcută, plină de informații utile pentru a înțelege și a preveni infectarea cu noul Coronavirus. Am scris cartea respectând și recomandările UNICEF în privința abordării ideale față de copii, pe tema Covid-19.

Povestea s-a transformat într-o carte inteligentă, cu multe QR-uri și, datorită unei reîntâlniri întâmplătoare, dintre două vechi prietene care s-au revăzut după foarte mulți ani, s-a bucurat și de implicarea doamnei Prof. Elena Maria Nicolai, alături de corul Meloritm de la Palatul Național al Copiilor. Inițial, personajul principal era tot un băiețel. Chiar în acea perioadă, un prieten vechi și drag mi-a mărturisit că m-a visat alături de o fetiță și că participam împreună cu ea la un fel de eveniment. M-a amuzat întâmplarea, eu fiind mămică de băiat.

Dar după o perioadă, când cartea era în lucru și aveam un blocaj în legătură cu personajul principal, am avut și eu un vis. Cineva mă sunase să mă invite împreună cu copilul să ridicăm un premiu. Am ajuns la adresa indicată, simțeam în vis cum țin copilul de mână. Acolo am văzut un angajat cum se apropia de noi, cu o cutie mare în care părea că se află o jucărie albastră.

Iar eu, deodată, i-am spus: „Nu se poate, este o confuzie, nu mi-ați spus că trebuie să vin cu băiețelul meu, am venit împreună cu Elisa!” Am privit în jos și o fetiță șatenă, cu ochii mari, mi-a spus zâmbind: „Eu zic sa ne întoarcem mai bine la carte!” Evident, când m-am trezit, am transpus-o pe Elisa în poveste și așa a devenit personajul principal al cărții „Eu și Virusul Hai-Hui”. O puteți vedea pe copertă. Cartea a fost lansată la Editura Integral devenind rapid bestseller, iar pe 22 Mai a fost distribuită la nivel național, alături de ziarul Libertatea, la punctele de difuzare a presei.

Mulțumesc pentru interviul acordat, ați putea transmite câteva sugestii părinților de azi?

Copiii de astăzi au crescut cu tehnologia aproape. Au la îndemână laptopuri, telefoane, tablete și altele. Este foarte bine, dar pentru a menține un echilibru sănătos nu este suficient. Timpul petrecut în aer liber, distracția alături de părinți, cărțile clasice, rămân elemente care nu trebuie să lipsească. Nu este vina lor dacă nu au pus mâna pe o carte până la adolescență, ci a generațiilor noastre. Noi, părinții, suntem cei care am crescut printre cărți de povești și basme și tot noi suntem cei care trebuie să insuflăm mai departe dragostea pentru lectură în rândul copiilor noștri. Cum putem face asta? Citindu-le, încă de când sunt bebeluși, oferindu-le acea oră magică seară de seară înainte de culcare, în care stăm alături de ei și într-o pace desăvârșită le citim o poveste. Pe lângă starea de bine și dezvoltarea plăcerii de a citi cărți, le vom oferi timpul nostru! Iar acest dar nu poate fi compensat de absolut nimic material și nici de cel mai modern telefon care redă povești audio!

Pagina de autor: https://www.facebook.com/roxanaandreearusupsihopedagogsiautor/?modal=admin_todo_tour

Pagina de carte:

https://eintegral.ro/eu-si-virusul-hai-hui

https://eintegral.ro/andrei-si-pietricica-prieteniei-povesti-anti-bullying-si-povesti-educative

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: