Autoarea Aura B. Lupu într-o încursiune de amintiri!

În experiența mea literară rar mi-a fost dat să găsesc o autoare să povestească viața din orice, experiențe, oameni, regrete, păreri de rău și bucurii din simplitatea zilei. Uite că Aura B. Lupu este un om dintr-o mie, o scriitoare și o povestitoare excepțională (cu toate că un pic s-a blocat la provocarea mea deoarece zi de zi ni se împărtășă pe blogul său sau paginile pe care le administrează), însă textul de mai jos o să vă lase impresionați și vă va da dorința de ai cunoaște operele, „Trăirile Aurei” editate în două volume! Pentru început vă îndem să o aflăm „altfel” pe Aura, o scriitoare, o soție, o mamă și un suflet gata să despice firul în patru pentru a se povesti, pentru a împărți din înțelepciunea sa!

****

Să scriu despre mine (Cristina, îmi pare rău, da’ trebuie s-o spun) mi se pare (un pic) „absurd”. M-aș repeta ca o placă stricată, iar și iar. Pentru că scriu despre mine în fiecare zi, vă bombardez zilnic cu trăirile mele, sunt cartea deschisă pe care o puteți frunzări, citi, răsfoi, întoarce pe toate părțile cât și când doriți. Sufletul meu este expus pe-o tavă, de când mă știu am fost așa, în ciuda numeroaselor avertismente primite de la mama mea, de la soțul meu (mai nou chiar și de la băieții mei!) sunt și rămân tutuluca, văzduhista, încrezătoarea, optimista, visătoarea irecuperabilă. Ce să vă mai scriu în plus? Sunt în Belgia de 18 ani, scriind acum, asta, îmi dau seama de ceva uluitor, de repetarea cifrelor: 2002-2020, 2-0 0-2. Hm, interesant, nu?

Da, io văd peste tot specialul, interesantul, extraordinarul, chiar și-ntr-un banal apus sau răsărit, eu văd ceva deosebit. Un nor, o floare, un tufiș, o licărire-n miez de noapte, un colț de lună sau o luna maaare, cât o cotargă, un miros, o aromă, pentru mine toate au o semnificație, un înțeles ascuns. Un fluture care mi s-a așezat pe deget, de două ori, în vara lui 2017 uite, a fost ceva special. Era albastru, cu stropi albi-aurii. A fost punctul de plecare în scrierea unei cărți, primul volum din „Trăirile Aurei”.

Cu-n permanent dor de ducă, îmi place mult să călătoresc, să descopăr locuri noi, sunt încăpățânată ca un Rac, cu ascendentul în Berbec, reflexolog și massagetherapeut (în olandeză sună mai frumos, așa-i?) cu „mînuri alduite” – cum îmi spun mulți dintre pacienții mei, life coach, cum mai zice o diplomă dintr-un sertar. Mai multe ce să vă spun despre mine? Chiar n-am ce. Știți deja că-s o mamă mândră și-o nevastă fericită, că nu-mi place să gătesc (da-i musai, ca de voie bună!), că iubesc marea – efemer și etern, la un loc, că scrisul este pentru mine terapie dar și drog, e dependență, că-mi place să citesc, să mă fițălesc-biciclesc, să joc badminton și să alerg. Asta când pot, când corpul meu nu-mi spune „Stop!”, cum mai are, din când în când, obiceiul. Știți și asta, nu? Am tot scris și despre burn-out.

Am publicat al doilea volum din „Trăirile Aurei”, pe care îl găsiți aici- https://www.libris.ro/trairile-aurei-vol-2-aura-b-lupu-LIB978-606-029-131-2–p13043428.html. Am participat la două antologii, „Iarna cuvântului” și „Vara cuvântului” apărute la ECreator. Mă uimește în continuare reacția cititorilor, „Parcă eu aș fi scris rândurile astea!”, „Mă regăsesc în fiecare cuvânt!”, „Exact prin așa ceva am trecut și eu!”, „Ce-mi place că scrii ardelenește, că folosești expresiile și cuvintele noastre din Ardeal!” etc., iar faptul că oamenii care mi-au cumpărat cărțile sunt răspândiți prin toată lumea (Canada, SUA, Italia, Germania, Franța, Anglia, Spania, Olanda) este și mai uimitor pentru mine, o scriitoare începătoare care până în noiembrie 2017 n-a avut nici în clin, nici în mâneca cu lumea scrisului, publicatului, editurilor și tot ce mai ține de asta. Pasiunea pentru scris da, am avut-o dintotdeauna, de visat la fel, cred că marea majoritate am avut în copilărie visul acesta, de-a scrie și publica o carte. Acum intenționez să public „Trăirile Aurei” V-I pe Libris, ediție revizuită și îmbunătățită, o să fie în sfârșit și vol. 1 disponibil în România. Și așa ca un mic secret din casă am un roman în lucru, poveste inspirată din fapte reale. Ce să vă mai dezvălui? Chiar nu mai știu. Sunt Aura B. Lupu. Eu. Și atât…

Cristina, îți mulțumesc pentru invitație! V-am țucat, cu drag, pe toți!

09/07/2020

*tutulucă – naivă, copilăroasă, credulă

*cotargă – coș de nuiele

*mînuri alduite – mâini binecuvântate

*fițălit-biciclit – a merge cu bicicleta

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, stând jos şi floare
sursa foto: facebook

14 gânduri despre „Autoarea Aura B. Lupu într-o încursiune de amintiri!”

  1. Aura are într-adevăr soare în suflet și-n privire… Cine să știe mai bine a se bucura de tot ce e bun și frumos, dacă nu cineva care a traversat atâtea greutăți și încercări? Citiți „Trăirile Aurei” și îi veți înțelege zâmbetul afișat astăzi în poze. Mai mult decât atât, veți ajunge să vă bucurați la fel ca și ea de toate lucrurile mici, care doar fulguiesc câte un strop de frumos: un fluture, o floare, o rază caldă de soare. Toate sunt importante, așa cum ar fi orice picătură de apă ajunsă pe buzele unui însetat.

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un comentariu