Sări la conţinut

Claudia Groza Lazăr. Povestea vieții și nu numai!

Am cunoscut-o pe autoarea Claudia Lazăr Groza printr-un noroc desăvârșit, de ce?… mă explic, în primul rând am aflat că este o mămică de gemeni și cu drag de lectură, dar și o autoare excepțională de cărți pentru copii și nu numai. M-a uimit pentru început, alura sa de inspirație continuă și implicare educativă a copiilor/tinerilor într-o manieră cât mai diversă posibilă. Din palmaresul larg a autoare noi am citit: cărțile „Povești cu îngeri”, „Povești cu Ina și Rareș”, „Avionul Năzdrăvan”, „Rilă iepurilă și ouăle vesele”, „Călătoria iepurașului Ronț”. Și nu ne oprim aici…

Astăzi am hotărât să o povestesc frumos, de fapt să o las pe draga autoare Claudia să se exprime despre viața și activitatea sa literară și o să o aflăm altfel, într-o manieră mai relaxantă, mai diferită! Vă îndemn să citiți rândurile de mai jos…

****

POVESTEA MEA DESPRE VIAȚĂ ȘI SCRIS

O zi de primăvară și o mamă minunată! Așa am început viața mea pe acest pământ. Am primit un prenume predestinat Lizica. Da! Claudia Lizica. Bunica mi-a oferit lecții despre bucuria de a trăi simplu și puterea râsului. Ea râdea cu poftă! Un râs molipsitor de care m-am îndrăgostit și am înțeles ce bine e să râzi. Am ascultat multe povești de la o verișoară a mamei, în zilele în care mi-am așteptat cuminte surioara. În acea casă am descoperit o bibliotecă pentru copii, cu multe cărți cât palma, iar colecția se numea „Cartea de buzunar”.

Îmi plăcea să închid ochii și să îmi imaginez locurile, întâlnirea mea cu personajele și cum aș putea influența povestea. Mă jucam mult cu sora mea, iar cărțile îmi oferea idei și eram mândră să am o soră asemenea unor personaje din cărți. Am început școala și eram fermecată de tinerețea și gingășia învățătoarei, dar și de pasiunea de a ne purta pe tărâmul minunat al cifrelor și al literelor, al obiectelor realizate din hârtie, ață și ace cu gămălie. Mi-am promis că voi fi asemenea ei și voi ajuta copiii să învețe, să fie buni și să creadă în potențialul lor. Mi-am dorit să devin profesor de limba și literatura română. Credeam că e foarte important să știm să vorbim corect limba noastră, o comoară moștenită, dar și că pot scrie multe povești frumoase. Nu am renunțat niciodată la visul meu! Așa că, am devenit profesor de biologie. Eram mulțumită, dar nu foarte fericită. Mă iubeau copiii și îi învățam cu drag despre plante, animale, genetică, ecologie, dar și viață, cu ambiție și peseverență. Voiam mai mult de la mine! Voiam să încerc și altceva și să îmi măsor puterile precum eroii din povești. Le admiram (și încă le port în suflet) pe Heidi, fetița munților și prietena ei, Clara. 

Așa că, am plecat din învățământ și am mers la o editură, crezând că dragostea pentru cărți va fi satisfăcută. Era o editură de afaceri, iar ceea ce făceam era un autommatism și nu m-a fermecat. Aveam o șefă rea, iar stresul, nemulțumirea mi-a creat o stare de rău. Am căutat altceva, pe pregătirea mea. Am găsit un loc în cercetare. Am prins un val bun și am dat examene în câteva luni de la angajare, trecând de la asistent de cercetare la cercetător. Apoi, mi s-a spus că e necesar să urmez cursuri doctorale. Nu mai voiam. Eram obosită după multe examene date anual pentru a-mi păstra postul în învățământ. Dar, nu am dat înapoi. Am considerat că e bine să încerc! Nu am ce pierde! Am făcut un doctorat cu tema „Biodegradarea obiectelor de patrimoniu de către micromicete”. Am cunoscut oameni minunați! Am aflat despre pictura unor biserici (fresce) și multe alte informații, pe care nu le consideram interesante și utile altfel. Am participat la conferințe naționale și internaționale, unde am învățat lecții de viață importante. O lecție ar fi importanța vestimentației și simplitatea! 

Cum sufletul meu plângea după dorința de a scrie, de a folosi limba română și altfel, Universul mi-a oferit o portiță. Am intrat în șomaj tehnic (niciodată nu am stat bine pe parte economică și nu am înțeles crizele economice) pentru 3 luni. Eram îngrijorată, dar nu am stat degeaba. Am căutat cursuri de scriere creativă. La universități din afară există, la noi nu. Când am găsit – culmea, susținut chiar de profesoara mea de metodica predării din facultate – m-am înscris. Am urmat, și încă mai merg din când în când, multe cursuri de scriere creativă, susținute de diferiți lectori. Însă, după primul curs, am scris o poveste pentru copii. Așa am simțit. Dornică să îi dau aripi și să o trimit în lume să bucure copii, am și trimis-o la două edituri. Am primit rapid un răspuns: „Povestea dumneavoastră se pliază pe un proiect educațional. Vrem să o publicăm.” Am citit de două ori. Nu îmi venea a crede! Până a apărut „Tobias, elefănțelul colorat”, nu am stat degeaba. Am scris poveste după poveste și am publicat două cărți în regim propriu. 

Între timp, faptul că lucram cu mucegaiuri în condiții nu tocmai optime, m-a îmbolnăvit. Nu mai puteam mânca nimic în afară de ciocolată. Așa că, mi-am dat demisia și am revenit la dragostea mea, învățământul, munca cu elevii. Mereu mi-a plăcut să stau printre ei, să îi ascult și să îi încurajez. Nu am cerut niciodată să iubească biologia! Dar le-am explicat cât de importantă este o fundație rezistentă, o cultură generală solidă. Când elevii pe care îi aveam în grijă ca dirigintă mi-au spus că nu citesc deoarece nu se regăsesc în poveștile clasice am simțit că e cazul să merg înainte cu scrisul, pe care îl consideram pasiune. Colaborările au început să curgă. Edituri îmi solicitau texte pentru manuale și auxiliare. Radio Itsy Bitsy mi-a cerut povești, dar fără bani, deoarece erau la început și nu aveau fonduri. Am făcut o faptă bună. I-am ajutat. Speram ca într-o zi să îmi întoarcă serviciul… măcar cu o promovare a cărților sau cu un interviu. Le-am scris, dar sunt prea mari pentru un scriitor ca mine. A durut, dar știu că va fi bine! Universul lucrează. 

Mi-am dorit de tânără copii. Să mă joc cu ei, să îi învăț să dăruiască și să ajute, să citim povești. Nu găseam bărbatul potrivit. O poveste, pentru un tată divorțat, mi l-a adus în viața mea pe soțul meu. Nu era chiar ce visasem (să îmi ofere răsfăț, atenție, călătorii), dar timpul curgea în defavorea mea. Dumnezeu mi-a oferit gemeni, fată și băiat, dar și ajutorul de a-i crește. Ana a fost mai dificilă (nu a stat în cărucior și nici în sistem de purtare), dar au fost sănătoși, iar asta e tot ce contează. 

Poveștile au luat amploare și am ajuns la 15 volume. Am fost sfătuită să îmi fac firmă pentru a le putea vinde fără griji. Nu a fos ușor, pentru că nimeni din cei apropiați nu au vrut să mă ajute cu spațiul. Nu m-am lăsat intimidată și am reușit! Sunt costuri anuale, nu reduse, dar știu că Dumnezeu nu mă lasă. Cărțile m-au purtat la târguri de carte, la lansări, la întâlniri cu alți oameni care scriu și multe alte bucurii. Pentru a duce educația prin povești la câți mai mulți copii, am început un fel de caravană și am călătorit prin țară, în grădinițe, școli, biblioteci și ludoteci. 

Am reușit să realizez și alte materiale educaționale: ghiduri, jocul „Pilotul și avioanele” (pe care vreau să îl reeditez), jurnalul pentru copii, reviste, CD-uri cu povești, puzzle. Am fost mereu cu un pas înaintea multora. Dar e bine să fii copiat, să fii model pentru alții. Înseamnă că ești bun. 

Acum, am deschis o Școală de vară, Biologia distractivă. Două luni de vară în care copiii vor învăța prin povești, joc și creativitate că biologia (dar și alte discipline) se pot învăța cu bucurie. Vreau să ajut părinții să înțeleagă cât de importantă este lectura și că o pot folosi la valoare maximă. Ca o noutate, la fiecare carte de a mea, am creat un set de fișe de activități prin care informația din carte este valorificată la nivel științific, iar copilul capătă și abilități creative, atât de importante în viitorul apropiat. 

Vă aștept cu drag, bucurie, întrebări și tot ce aveți nevoie pe site-ul meu www.claudiagrozalzar.ro unde veți găsi articole despre educație, povești terapeutice, personalizate la liber, dar și interviuri cu tinere talentate, dar și cu mame antreprenor sau bloggerițe. 

O vară de poveste!

Nu renunțați la visurile voastre! 

Este posibil ca imaginea să conţină: Claudia Groza Lazăr, în aer liber

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: