Sări la conţinut

La răscruce…

Sunt un suflet ce bântuie înnalturile și caută acum,… „aer curat”. Simt o nevoie acută de prospețime, de respiro, de dezlegare a tot ce înseamnă lume, înghesuială și aglomerație din gândurie mele. Sunt o epavă. Plutesc purtată de o furtună în plin desfrâu, dezbat ziduri ale unor pietroaie străine, mă înnec în cele mai tulburi abisuri… într-o viață care mă zguduie din temelii și care nu-mi dă o șansă. Uneori nici măcar într-o zi. Cred că toți ne trăim viața la răscruce. Încotro. Pe care cărări. Care drum e cel mai ușor, mai bun? Mereu așteptăm ceva sau pe cineva să ne ghideze, să ne călăuzeasă drumul spre noi înșine. Mereu în nerăbdare într-o nădăjduire după o fericire, o emoție, o euforie, un om care să ne facă să simțim altceva, sau pur și simplu să ne scoată din cochilia existențială pentru a prinde aripi. Din roua dimineații îmi adun suav gândurile și scriu. Cum am făcut-o atunci și în deosebi acum….

Suntem la răscrucea dintre zile și nopți, dintre existență și furt, dintre viață și moarte, iar noi ne simțim defecți pe când ar trebui să trăim la maxim, ne percepem lipsiți de iubire și intensitate pe când emoția e la o azvârlitură de băț, ne vedem vulnerabil în tumultul avansărilor pe când am putea întroarce roata spre noi, ne vedem atât de triști pe când avem atâtea șanse, oportunități de a ne scrie, cânta, vuoaliza zilele, clipele și felul nostru perfect-imperfect de a fi. De atâtea ori așteptăm și nu știm ce. De atâtea ori pornim dar renunțăm. De atâtea ori nu ne mai vine… speranța. De atâtea ori pierdem în fața timpului. De atâtea ori ne diluăm noi ca oameni în fața neștirii… a străinului. 

Uneori tot ce îți mai rămâne să faci e să nu despici firul în patru, să-ți aleg o cale din instinct, din dictarea inimii și să pornești pe drumul tău precum ar fi unicul, și cel mai bun. Fără să cunoști în cauză, fără să încerci să te prinzi ca o liană de niște himere și fără să dai credibilitate unora ce își pierd vremea în valma unor necunoașteri. Trebuie să-ți pecetluiești cumva viața, de ceva, de cineva, de pasiuni, de vise și înclinații. De plăceri spirituale și de timp. De oameni.

Viața pe mine m-a purtat probabil pe cele mai încâlcite cărări, alese sau culese, vrute și nevrute, însă am bătătorit necontenit pământul semeni unei căutătoare de comori. Am adunat în sine-mi adevărate provocări și începuturi fără sfârșit și finaluri fără început. Am cunoscut la răspânteni oameni ce mi-au fost binecuvântare cerească și liniște desăvârșită, dar și din cei care mi-au pornit adevărate războaie în suflet. Mi-au intoxicat și vandalizat felul de a fi, mi-au dat lumea peste cap, și o dată cu zguduirea lor m-am închis în fortăreața mea. Și am scris…

Poate și acum sunt la o răscruce, o simt… dar suav. Acum din mirosul de tei îmi construiesc vise, iar din picurile răzlețe de ploaie îmi țes cuvinte ce îmbiere la frumos. Nu mai știu dacă voi mai găsi porți deschise sau închise, însă eu o să-mi desenez o cale, în felul meu, în știrea mea, pe muzica mea. Nu mai știu dacă e negru sau alb, eu voi face curcubeu, nu mai știu de bine sau de rău, ușor sau greu, eu îmi voi face o limonadă. Nu mai știu dacă va fi cineva la capătul tunelului, acum speranța mi-e aliat iar credința în mine e portalul spre reușită. Acum doar construiesc, piesă cu piesă, spre înnălțarea mulțumirii către sufletul meu. Nu sunt arhitect, și nici mare constructor, nu proiectez linii ci doar senzații, nu pun cărămidă cu cărămidă ci doar cuvânt cu cuvânt, nu dărâm ci doar oblojesc suflete prin mierea gândurilor mele, uneori plâng, de senzații multiple și de doruri nestăvilite, însă scriu în tonul zilelor și umplu golurile în senzația unor mirosuri îmbietoare a florilor de câmp. Și scriu, despre ceea ce simt eu, și tot verdele crud….

Essay: Lost Girls - Girly - SHOWstudio - The Home of Fashion Film

Sursa foto: pinterest.com

2 comentarii »

  1. Acest an este unul teribilist pe care cel puțin eu nu-l voi uita ca fiind foarte crud și aspru, sau poate covid la făcut așa, sau noi..
    Ai fost cam tristă, dar mâine vine soarele din nou și va fi bine.. O plimbare în natură, prin verde, face enorm de mult bine..
    Toți traversăm și furtuni pe marea vieții, dar important este să plutim chiar dacă mai luăm câte-o gură de apă „sărată”, dar plutim și mergem mai departe până vom găsi un „catarg” mai solid de care ne prindem.
    Dar plutim 🤗
    Weekend frumos îți doresc, Cristinuca.!!!

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns la rofstef Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: