Sări la conţinut

Pentru toate zâmbetele ce nu le-am zâmbit!

Uneori urmez briza vieții purtată fiind de valul uitării. Uneori semeni unei frunze pustii pe ramura existenții mă țin în boarea vântului parcă înfruntând realitatea. Alteori alerg semeni timpului cu dorințe bizare de a reuși, de a surprinde, de a mulțumi, de a distinge succesurile… iar uneori îmi vine să las, să mă abandonez, să mă rup în bucăți și să mă adun la loc. Să țip acolo unde surzii nu aud. Să gesticulez acolo unde orbii nu văd. Să cer cuvinte acolo unde muții nu ar putea vorbi. Dar prefer să tac, să mă ascund, să mă dizolv în mulțimea trecerii ce tot se duce. Ce rost are un zâmbet acolo unde e suferința? Ce mai contează notele în asurzitoarea lumea pe care am creat-o fără milă?

Astăzi scriu pentru toate zâmbetele ce nu le-am zâmbit, pentru toate cuvintele ce le-am înghițit și pentru toate imaginile pe care le-am șters din retină dar nu le-am distrus definitiv. Scriu despre resentimente și de cele mai multe ori, păreri de rău. Despre ce mă frământă și nu-mi dă calmitate. Și știu, sunt zile în care zâmbetul mi-e avânt spre nemurire, sunt toată un soare și nimic nu poate schimba asta, …dar sunt zile în care inima mi-e o calamitate. Nici nu știu de unde bate vântul dar nici necazul. Atunci sunt un dezastru, totul îmi scapă de sub control, iar pala mea de zâmbet se șterge semni unei păpădii în plin avânt furtunos, expulzată spre o neștire, spre o fortăreață a necuprinsului. Spre o zare înnegurată.

Condamn toate zâmbetele ce nu le-am zâmbit, ce le-am dosit parcă din rușine sau din prostie, pentru că eu sunt un curcubeu al emoțiilor, dar mă las distrasă de compasul mărilor abrupte, cele tulburi ce mă depășesc, mă complic, mă complac. Eu sunt o ea care adoră serile în plină picuri și diminețile în roua virgină. Îmi plac apusurile roșiatice, și trezirile fugare cu miros de cafea. Îmi plac poveștile frumoase și aventurile ce te ridică pe cele mai înalte culmi. Îmi place căldura din oameni și iubirea ci-o emană unii! Urlu în mine, de ciudă și neînțelegere, deoarece viața e atât de scurtă pentru a nu fi trăită, pentru a nu fi zâmbită, pentru a nu fi prețuită. Am ajuns să înțeleg că nu mai vreau să îngenunchez în neștiri, în dezechilibru sau boli, vreau zâmbet și acolo unde rafalele îmi taie în piele, vreau fericire și acolo unde chiar întunecimea nopții face ca umbrele să fie odioase. Vreau poveste chiar dacă mi-o fac doar eu singură. Vreau… Sentimente… Poate cu riscuri de moment. Ador ce obțin la final. Tumultul, frământarea. Toate poate obținute prin zbucium și zguduiri de suflet, însă asta mă face vie, împlicată în tot ce înseamnă omenesc. Nu neg, inima dese ori mi-a fost templu plin de ruinele unor suferințe bizare, am adunat glimasele unor zâmbete pustii scăldate în lacrimi amare, însă acum, mai mult ca niciodată șterg, alung nălucile trecute pentru a înainta semeață acolo unde sunt chemată, acolo unde sunt dorită, acolo unde inima îmi surâde a veselie copilărească. Acolo unde îmi e bine…

Nu poți desena zâmbete acolo în boarea vremii, însă le poți trăi acum și aici, nu poți fi fericit dacă înlăuntrul tău e pustietatea înnegrită în mâzga nesiguranțelor, nu poți trăi viața dacă te afunzi în hăul regretelor, nu poți primi răspunsuri de la oameni cărora le place să lase doar semne de întrebare. Nici măcar nu reziști, nu speri, nu aștepți, nu le accepți. Înclin o balanță pentru toate zâmbetele ce nu le-am zâmbit, ce nu le-am trăit, ce nu le-am zămislit din sufletu-mi plin de poveste. Acum ele chiar dor, și mi-e dor. Și nu mai vreau să uit de suflet-mi zvăpăiat și nici de amintiri și vise din spatele cortinei. Nu mai vreau să mă ascund ca o epavă în valva vieții. Astăzi pășesc apăsat pe scenă și zâmbesc, cu seninătate, am de ce, am pentru cine. Am un scop, am o menire. Îmi trăiesc rolul meu în viață prin zâmbete și voie bună. Îmi aranjez și adaptez piesa și devin propria-mi eroină. Aici și acum. Pentru că fără acel „eu” cu zâmbetul pe față traiectoria zilelor nu poate avea succes!

ً on Twitter: "… "

Sursa foto: pinterest.com

2 comentarii »

  1. Va Multumesc din inima pentru aceste sublime ganduri si trairi !
    ,, Îmi aranjez și adaptez piesa și devin propria-mi eroină. Aici și acum. Pentru că fără acel „eu” cu zâmbetul pe față traiectoria zilelor nu poate avea succes!,,
    Subscriu, asa este ! Toate zilele sa va fie, sa ne fie, incununate de zambete ! ❤

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: