Eu tot în aura iubirii, deoarece am obosit de atâtea gânduri rele, atâtea cuvinte grele, atâta ură, atâta nelegiuire, atâta meschinătate. Mă mai întreb totuși, ce este iubirea? …o fi totul vechi dar însă nou în toate… emoția, trăirea, aspirația. Și totuși, să iubești înseamnă să dăruiești și să te dăruiești, tot ce ai – suflarea ta, tremurul, freamătul,  visarea, mintea ta, inima ta, timpul tău, atenția ta, corpul tău, viața ta. Fără o ordine, fără o lege, fără o logică… totul e ca într-un joc al respirațiilor mute. În doi este să nu renunți la independența ta ci mai degrabă să inviți iubirea în ea, în miezul perfectului imperfect știind că iubirea nu e posesie ci libertate. Nu e declin ci înnaripare. Nu e ghimpe e trandafir. Nu e întuneric e desfătare.

Poate o fi trevial, sau „răsuflată” expresia... „să iubești înseamnă”, însă foarte puțini ne punem întrebarea, prea mulți iubim sau ținem pe cineva aproape de parcă ni s-ar cuveni, nu e chiar, iubirea e o găoace mult prea adâncă decât ne putem unii închipui. A iubi este a vocifera, e a-ți cere scuze, a simplității unui îmi pare rău, sau a unui mulțumesc. Să ștergi suferința de pe chipul celui drag, să mângâi, să nu lași tristețea să apese sau insuccesele să coboare. E împărțire la doi. Să iubești înseamnă să înțelegi din priviri, din jumătatea unui cuvânt, din gesturi semi-spuse. Să asculți nevoile celuilalt fără efort, fără reproș, fără jigniri. Dincolo de cuvinte. Dincolo de mândrie. Dincolo de orgolii. Iubirea e acea care răspunde în moduri cât mai subtile celuilalt. Cu inima.

Să iubești înseamnă să te uiți în tine și să regăsești iubirea, calmul și armonia. Apoi să împarți totul înmiit. Să accepți unele greșeli omenești, pentru că ne stă în fire, să nu cauți perfecțiunea, ea nu e, poate doar o iluzie trecătoare, noi suntem frumoși prin imperfect. Așa că o dată ce ții la cineva nu căuta desăvârșirea, vei fi dezamăgit, cum tu, eu și alții nu suntem cu toate colțurile drepte atunci nu trebuie să răscolim puncte negative în altcineva. Tu, eu suntem unici, valoroși, și plini de imperfecțiuni ce ne fac înzestrați spitritual. Bogați cu sufletul.

Și nu în ultimul rând să iubești înseamnă să fii sincer, cu tine și cu celălalt. Sincer cu ceea ce simți, cu ce intenții ai, și față de termenul „iubire”. Să fii fără prefăcătorie atunci când juri dragoste, atunci când atingi culmile extazului, atunci când urezi noapte bună și atunci când mergi prin viață înaintând. Nu există iubire în afara sincerității orice scenarii nu a-ți ticlui. Viața e o luptă pentru tot, iar fără respectul loialității nimic nu ține. Să lupți pentru celalalt și nu împotriva lui. În cinstea a ceea ce simțiți la comun nu în colțuri diferite. Asta e iubirea. Și toate-s vechi de când lumea, însă noi în toate, pentru toate focurile ce încă nu s-au aprins și pentru toate torțele care ard în focul pasiunii.

Să iubești înseamnă să crezi în tine. În ziua de mâine. În amurgul în doi și în răsărituri de poveste. Nimic nu ni se pune pe tavă, însă nu trebuie să te opui emoțiilor. Nu trebuie să-ți trasezi limite atunci când iubirea bate la ușă. Nu trebuie să renunți atât de ușor la dragostea pentru cineva. Trebuie să speri. Să te dedici în cinstea freamătului la doi. Asta e viața, o alta nu o să mai ai… deci, iubește!

Sursa foto: pinterest.com

Publicat de Apostol Cristina

Vezi toate articolele lui Apostol Cristina