Sări la conţinut

Unde fugit tu, copilărie?

Anii au trecut, amintirile care s-au scurs, care au rămas zidite în templul existenții mele îmi perindă emoția, îmi trezește nostalgia vremurilor de atunci. Chiar și acum îmi amintesc de zilele fugare pe când copil fiind prețuiam clipa, și micile bibelouri importante de pe atunci. Îmi aduc aminte, în fiecare an cu bucurie și sentimentalism de vremea când totul era frumos fără efort, când totul era culoare fără retușuri, atunci când soarele răsărea fără să apară și când bucuria mea nu depindea de nimic anume. Duc dorul când copilul din mine era zburdalnic, cu două cosițe în vând și zâmbetul până la urechi…

Acum să zic că s-a dus ar fi o necugetare, copilăria nu a plecat, e undeva dosită de „ochii lumii” parcă ne-ar fi rușine cu ea. Ea este, ne curge prin vene și își așteaptă trezirea. De multe ori am auzit expresia, bătrânii aceștia se comportă ca „niște copii”, ei, am elucidat misterul. Copilăriile nu pleacă, ele sunt pitite de mințile noastre dure spre a fi eliberate la timpul potrivit. Eu însă întotdeauna am ales să nu-mi trasez limite, chiar dacă uneori uit. Mai și zic copiilor atunci când în goana existenții suntem captați de măștile seriozității: ” mama nu e serioasă/tristă, adulții sunt plictisitori, de la voi dragi copii trebuie să învățăm multe”. În ani m-am împăcat cu ideea de a fi oricând copil, să mă bucur de micile gesturi și să văd în tot doar bine.

Însă sunt cu păreri de rău față de copilăria actuală… pe lângă copii noștri zilele, clipele și copilăria le fuge. De ce copii din ziua de azi nu știu să se mai bucure de acești ani minunați și preferă orice altceva în locul povețelor bunicii, în locul blândeței mamei și a lecțiilor importante din partea tatălui, ce aleg ei?…  să stea să se joace în casă, în fața calculatorului? Trevial. Au uitat unii părinți să-și învețe copii de-a v-ați ascunselea, baba oarba, rațele și vânătorii, cu coarda, șotronul, ciocârdaua, și multe alte jocuri ale copilăriei oricăruia dintre noi, ați uitat, așai? Acum la noua generație li s-a șters cu buretele activitatea de care am avut noi parte. Din vina cui?

Dar unde a fugit copilul din acești oameni maturi? Oare chiar toți adulții au uitat acele seri petrecute în curte, sau în stradă, sub scările blocurilor în chiote și strigăte de copii? De ce unii părinți nu își învață copiii să fie copii? Să-și trăiască ziua în zumzăială plăcută. Acei părinți nu-și aduc oare aminte de anii copilăriei? Cu Nică la cireșe, și la scăldat?! Cu iarna pe uliță, și la colindat?! Cu cizmulițele în băltoace și la cules de păpădii?! Cu simplitatea zilei și desene cu curcubeu pe oriunde?! Și aș îndrăzni să întreb, de ce am uitat să fim copii?

Ar putea urma un șir lung de întrebări… dar, la ce folos. Începutul dragi părinți e la noi, să ne redescoperim pe noi apoi să dăm posibilitate ca copii noștri să-și trăiască copilăria, viața în felul lor. Necontrolat. Sincer. Adevărat. Și să încercăm să ne aducem aminte la un moment de impas de copilăria noastră, de cum am fost noi atunci, pe vremuri, și să nu ziceți că acum sunt alte timpuri, pentru a „tăia” o copilărie nu este nevoie de a atașa un șablon sau de a stigmatiza o emoție. Copilăria e oricând oriunde la oricine, doar să vrea. Sau mă greșesc? Și cum nu a-ți trage plapuma pe voi, adulții hotărâți că am evoluat în altă direcție, copilăria este cea mai frumoasă perioadă din viața unui om… ea rămâne în memorie, ea ne crează ca personalitate, ea ne marchează, și mai presus de orice este singura perioadă când nu ai nicio grijă… sau, singura grija este aceea de a ajunge mai repede la joacă. Oare e chiar atât de greu să te „prostești” cu copilul tău? Haideți să învățăm copiii să fie copii și mai ales să ne reînvățăm pe noi să fim copii și să ne bucurăm de fiecare detaliu al vieții.

Să încercăm dragi adulți să fim copii măcar de 1 Iunie, pentru acei pitici pe care îi avem aproape, să-i facem bucuroși și mândri că ne au de părinți. Așadar, la mulți ani tuturor copiilor de pretutindeni, de toate vârstele și vă îndemn, bucurați-vă din plin, pentru că viața este frumoasă!

Sursa foto: pinterest.com

12 comentarii »

  1. Superb ai descris!
    Sa iti regăsești copilul din tine, sa îl îmbrățișezi și sa trăiți întreaga viata cu inocenta, gingășie, drag, multa iubire și cu o pasiune nestavilita pentru magia pe care o oferă necunoscutul este fara doar și poate cel mai de preț lucru.
    La Multi Ani, suflet drag, La Multi Ani copilului tău!
    Te imbratisez 🤗

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: