Sări la conţinut

Compasiunea. Povestea Virtuții umane!

Suntem atât de departe de a vrea frumosul chiar dacă îl strigăm, suntem flămânzi după Rai dar ne avântăm în cele mai întunecate colțuri, cerem lumină dar alegem umbrele. Și visăm la un rai ce ne așteaptă cu porțile deschise, „așteptăm”, oare ce așteptăm? Oare nu putem să facem bucuria aici și acum? Oare nu putem să fim creatorii paradisului la zi nu să-l așteptăm sau să-l cerem dincolo de ani?  De ce să ne bazăm pe lumea de dincolo? Am mai jos o povestioară ce va scoate în evidență diferența dintre Rai și Iad!

„Un suflet își întreabă Îngerul care este diferența dintre Rai și Iad? Îngerul îi răspunde că mai întâi îi va arăta cum este în Iad și apoi cum este în Rai. Dacă nu va înțelege din ceea ce îi va arăta, atunci orice cuvinte ar fi de prisos. Îl duce mai întâi în Iad. La o masă oamenii așteptau să primească mâncarea, însă pe masă erau tacâmuri cu cozi foarte lungi. Când le-a fost adusă mâncarea, oamenilor de la masă le era imposibil să o mănânce din cauza tacâmurilor care aveau cozile foarte lungi. Astfel, apăreau vaietele suferinței. Erau înfometați chiar dacă aveau mâncarea în fața lor! Nu se puteau hrăni pentru că regulile stricte spuneau că nu pot mânca decât cu tacâmurile din fața lor. Apoi l-a dus pe sufletul nostru din poveste în Rai și spre mirarea acestuia oamenii care așteptau să primească mâncarea aveau pe masă același tip de tacâmuri cu cozi foarte lungi. Sufletul chiar și-a exprimat mirarea:

–  Dar nu văd nicio diferență. Iată că și aceștia au același tip de tacâmuri și aceleași reguli de a nu se putea hrăni decât cu ajutorul acestora!

Îngerul i-a spus:

–  Așteaptă și ai să vezi diferența.

După ce li s-a adus mâncarea, folosindu-se conform regulilor de tacâmurile cu cozi foarte lungi, fiecare om de la masă își folosea lingura ca să-l hrănească pe cel din fața lui. Astfel se puteau hrăni, hrănindu-se unul pe celălalt. Sufletul nostru a înțeles care este diferența dintre Iad și Rai. Diferența o face compasiunea. Preocuparea de a-i ajuta pe ceilalți, de a face ceva pentru binele celuilalt, fără a te gândi la vreo recompensă este cheia unei societăți în care sufletul se poate dezvolta și își poate afla mântuirea. Compasiunea este una dintre virtuțile omului îmbunătățit și o putem defini ca imboldul sau elanul interior constant de a-i ajuta pe ceilalți. Într-o societate în care predomină comportamentul bazat pe compasiune virtuțile vor înflori și sufletele de asemenea!”

În aparență lumea în care trăim funcționează pe baza compasiunii. Oricât de mult ne-am mira, societatea contemporană funcționează pe baza compasiunii, adică a preocupării de a-i ajuta pe ceilalți. Avem nevoie de compasiune și putem începe exersarea acesteia față de cei apropiați nouă. Fiți compasivi cu frații și rudele voastre, fiți mereu preocupați să faceți ceva pentru ceilalți și aveți încredere că alții vor face pentru voi ceea ce veți avea nevoie exact atunci cînd veți avea nevoie. Alegeți-vă măcar un om pe care să-l ajutați cu înțelepciune în mod constant, fără a aștepta nici o recompensă în schimbul ajutorului pe care i-l oferiți. Singura recompensă să fie mulțumirea sufletului că ați făcut un bine pentru cineva. Iar asta e dincolo de sens, e dincolo de bucurie, e extazul că poți fi de folos!

Infernal loneliness – summer_coffee_blog

Sursa foto: pinterest.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: