Sări la conţinut

Citind-o pe Rodica Ojog-Brașoveanu. Cartea „Al cincilea As”!

Angela Rodica Ojog-Brașoveanu (n. 28 august 1939, București – d. 2 septembrie 2002, București) a fost o scriitoare română de romane polițiste. În 1969, a debutat cu un scenariu la televiziune (Crima din Cișmigiu), iar primul roman polițist, Moartea semnează indescifrabil, l-a scris la insistența soțului ei, actorul Cosma Brașoveanu, și l-a publicat în 1971 la editura „Albatros”, colecția „Aventura”. În urma succesului publicistic a renunțat la avocatură, după șapte ani de practică, și s-a dedicat scrisului. Până în 1999, după propriile declarații, a publicat 35 de romane, în majoritate polițiste, dar și câteva istorice și unul științifico-fantastic. Modelele preferate sunt Edgar Wallace, Georges Simenon, Karl May, iar dintre autorii români, Theodor Constantin și Haralamb Zincă. A fost supranumită „Agatha Christie a României”.

Astăzi m-am delectat cu unul dintre numeroasele cărți ale autoarei, și mai exact cu romanul plin de intrigă, „Al cincilea as” scris în cel mai autentic limbaj arhaic. Aici vom cuprinde tenta istorică, și mai exact al celui de-al doilea război mondial, cât și vom palpa toate ingredientele unui roman polițist captivant, iar toate în ansamblu ne vor ține captivi într-o mare de suspams până la finalul cărții.

Ne aflăm în 25 august. Evenimentele se precipită. Poliţia horthystă pare să-şi fi pierdut cumpătul, arestările se ţin lanţ, agenţii vântură străzile, rup afişele răsărite peste noapte, pe care o mână inspirată a ilustrat Dictatul de la Viena sub înfăţişarea unui monstru cu capul tăiat.

Înainte de război în cartier locuiau nababii oraşului. Au plantat două şiruri de castani. Nu-i greu să te ascunzi în umbra lor. De la o vreme simt mereu nevoia să-mi verific spatele. Şi mereu aştept, când întorc capul, să văd ţeava unui revolver. În cutia de scrisori găsesc un plic. Deschid uşa, o închid repede şi mă lipesc cu spatele de ea. Înainte de a răsuci comutatorul, îmi îngădui să respir adânc. Respiraţia asta aduce cu un oftat, dar n-am de gând să-mi las nervii s-o ia razna. În sfârşit, aprind lumina şi mă zăresc întreagă în oglinda din vestibul….

Al cincilea as - Rodica Ojog-Brasoveanu

O avem ca eroină principală pe Magda Savu, o angajată model la Komandamentul german, toată tărășenia sa începe cu câteva amenințări pentru că aceasta lucrează pentru fritzi și se termină cu o adevărată întorsătură a unui plan de spionaj dus în pânzele albe. Viața ei se zdruncină din temelii, vor urma aventuri periculoase pentru ea, asalturi, blocaje sub pământ, totul antrenat într-o frică continuă, iar tot miezu e acela de a lua o hartă importantă pentru a salva vieți…

Acțiunea curge în lanț, e de-a dreptul un roman cu multe întorsături de situație, momente disperate, victime cărora ajungi să le plângi dispariția nemeritată, un tânăr naiv, o tânără mult pre necoaptă. Firul narativ secundar se perindă cu prezentul fulgerător, cel al poveștii de dragoste din tinerețea Magdei Savu, una cu urmări neprevăzute, se dezvoltă treptat, în timp ce firul central progresează și el până la momentul culminant…

Echipa ciudată format din Magda,  profesorul Roman Iuga, bătrânul Toma Strejea, copiii Irina și Lepăduș ori spărgătorul Gri-Gri Trestian, ne vor oferi un spectacol tragicomic pe care nimeni nu-l poate rata… misiunea sinucigașă incluzându-i pe parcurs și pe Dragnea sau Bubu, personaje în trecere… Colonelul Radian aș îndrăzni să zic păpușarul, locotenentul Alexandru (soțul Magdei Savu), maiorul Hartner, și alte personaje care s-au împletit epic cu textul într-o armonie literară unică care a făcut din această lectură una de memorie.

„-Aveți dreptate! exclam. Eu am născocit războiul ăsta blestemat, eu i-am născocit ororile, eu am condamnat milioane de oameni la moarte, la lagăr și la văduvie! Eu am umplut orfelinatele, eu am expediat spre Auschwitz trei mii de clujeni, în iunie…
-Trăim împrejurări în care pasivitatea rămâne la fel de criminală! spune, cam dogmatic, profesorul.
Râd strident:
-Ce slogan formidabil! Și de aceea ați început să vă războiți cu dactilografele și femeile de serviciu? Duceti-vă la Berlin și împușcați-l pe Hitler, pe Jodl sau pe Borman! Atacați mașina generalului Hoffmann sau a comisarului Horvath cum au făcut cehii cu Heydrich!”

„- Ai căpiat? Sunt măritată, de altfel ai ghicit-o singur.
– Noi doi, zâmbește, am trecut peste impedimente mai mari.
– Ei bine, de asta dată nu sunt dispusă să trec. Lasă fleacurile!
– Păcat! Pot fi un soț fermecator dacă vreau: calm, tandru, am fantezie…
– Eu sunt o nevasta odioasă! N-ai decât să-l întrebi pe bărbatu-meu.
– Cu mine nu te-ai plictisi niciodată.
– Când iubesc un bărbat, ador să mă plictisesc cu el.”

O carte foarte interesantă și o poveste captivantă. Te motivează s-o duci la bun sfârșit prin acțiunea alertă și faptul că abia la final se face dezvăluirea conceptului principal. Am ajuns la concluzia: un imens talent epic, o carte cu adevărat remarcabilă, pe care o recomand iubitorilor de romane polițiste cu tentă istorică.

PORTRET: Rodica Ojog-Braşoveanu – „Agatha Christie a României ...

Sursa foto: pinterest.com

4 comentarii »

  1. M-am delectat cu romanele ei. Autoarea are și un umor fin și mesaje cifrate ale gândirii personale, ceea ce nu este de neglijat (mai ales ținând cont de perioada în care a scris), iar imaginația sa în domeniu este debordantă. M-a surprins să aflu că era avocată și să constat că pe vremea aceea se putea trăi din scris la fel de bine, se pare, ca un avocat! Nici asta nu am știut!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: