Sări la conţinut

Citindu-l pe Lewis Carroll. Cartea „Aventurile Alisei în Țara Minunilor”!

Lewis Carroll (pseudonimul lui Charles Lutwidge Dodgson; n. , Daresbury[*], Halton, Regatul Unit– d. , Guildford, Regatul Unit) a fost un prozator, matematician, logician, cleric și fotograf englez.

Într-o epocă victoriană în care erau la modă povestirile sentimentale, Lewis Carroll a creat o literatură pentru copii marcată de fantezie, umor absurd și satiră. Scrierile sale cele mai apreciate din acest domeniu sunt: Alice în Țara Minunilor (Alice`s Adventures in Wonderland) (1865); Alice în Țara Oglinzilor (Through the Looking Glass) (1872).

Tony Ross s-a născut în 1938, la Londra. În copilărie visa să devină cowboy, jocheu sau membru al poliţiei călare, de fapt, orice meserie ar fi avut de-a face cu caii. După ce și-a încheiat studiile la Liverpool College of Art, și-a abandonat visul iniţial și a lucrat ca grafician, caricaturist, director de agenţii de publicitate și profesor de artă.

În 1976 i-a fost publicată prima carte ilustrată și, în scurt timp, a devenit unul dintre cei mai cunoscuţi și îndrăgiţi ilustratori de carte pentru copii. A creat ilustraţiile pentru un număr de peste 800 de cărţi, scrise de autori precum Roald Dahl, Michael Palin, Paula Danzinger ș.a. Este faimos pentru seriile Horrid Henry și Little Princess (Mica prinţesă), care au fost adaptate pentru televiziune. A fost recompensat de trei ori cu Silver Paintbrush Award pentru cele mai bune ilustraţii, a primit German Children’s Book Prize și a fost nominalizat pentru Kate Greenaway Medal și de două ori pentru Smarties Award.

Noi astăzi ne-am delectat cu povestea mult cunoscută a fetiței Alisa în Țara Minunilor (în engleză Alice in Wonderland sau Alice’s Adventures in Wonderland). Povestea se bucură de o popularitate constantă atât în rândul copiilor, cât și a adulților. Cartea este considerată unul dintre cele mai bune exemple a literaturii absurdului.

Astăzi am pășit împreună cu mica Alisa într-o țară misterioasă, plină de personaje excentrice și pline de haz, am urmat-o pe ea în calea cea mai distractivă alături de iepurele Alb, am aleargat la cursa electorală, am participat la petrecerea Pălărierului Nebun și am jucat crochét cu Regina Roșie (să i se taie capul). Am aflat povestea jalnică a pseudoțestoasei și a istorioarelor homarilor.

Această ediție a aventurilor Alisei în Țara minunilor, este una prescurtată și adaptată pentru cititorii mai mici, de Tony Ross, și ilustrată tot de el, traducere din engleză de Florin Bican. Tony Ross, un vrăjitor al cărților pentru copii, a repovestit într-un limbaj mai accesibil întreaga cavalcadă în care se trezește Alice, odată ce plonjează prin vizuina iepurelui, fără a sacrifica din suspansul și din poezia episoadelor. Partea cu poeziile ne-a încântat ce-l mai tare. Autorul a ilustrat incredibil, ingenios și foarte atrăgător orice părticică a acestei povești. Atât iepurele, cât și motanul, de ce nu și Pălărierul Nebun, ba chiar și Regina Roșie au fost înfățișate în fața noastră a cititotrilor de pretutindeni într-o mantie a unei imaginații de excepție.

Surprinzând perfect umorul și absurditatea poveștii originale, această cartea ne-a încântat de-adreptul, cu mic cu mare am plonjat în ea și ne-am bucurat ziua prin poveste. Recomandăm cu drag cartea, noi deja călătorim în lumea oglinzilor….

Notă: Alice a fost considerată a fi un simbol cultural. Ea a fost descrisă ca o abatere față de obișnuitul copil protagonist al secolului al XIX-lea, iar succesul celor două cărți despre Alice au inspirat numeroase continuări, parodii și imitații, având protagoniști cu un temperament similar cu cel al lui  Alice. Ea a fost interpretată în diverse abordări critice și a apărut în numeroase adaptări artistice, inclusiv influentul film al lui Walt Disney (1951). Fascinația ei continuă a fost atribuită capacității ei de a se reimagina permanent. Alice a fost inclusă, potrivit unui sondaj britanic din 2015, în top 20 al personajelor preferate din literatura pentru copii. De asemenea, ea își împrumută numele unui stil de prindere a părului care este reprezentat în ilustrațiile lui Tenniel. Popularitatea continuă a celor două cărți cu Alice a determinat numeroase adaptări, reimaginări, continuări literare și diverse produse comerciale.

În Japonia, Alice are o influență semnificativă asupra culturii pop. Operele de artă ale lui Tenniel și adaptarea cinematografică realizată de Disney au fost considerate ca factori ce au favorizat receptarea pozitivă continuă a celor două romane. În cultura tinerilor din Japonia, ea a fost adoptată ca „o figură rebelă în același mod cu cel al personajelor hippie din cultura britanică și americană din anii 1960”. Ea a fost, de asemenea, o sursă de inspirație pentru moda japoneză, în special pentru moda Lolita. Popularitatea ei a fost atribuită ideei că ea se potrivește cu idealul shōjo, un mod japonez de înțelegere a adolescenței, care este „dulce și nevinovată în exterior și considerabil de autonomă în interior”.

Critici literare: 

  • „Ross este unul dintre cei mai îndrăgiți și haioși ilustratori britanici.“ The Times

Sursa foto: pinterest.com

3 comentarii »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: