Sări la conţinut

Soprană!

Iubirea a tatuat în inima mea rime, note ale sentimentelor și retrăirilor nemărginite. A pictat peisaje ale celor mai erotice vieți și a sensibilizat simțirea. Of, inima mea neliniștită. În ea încap multe persoane, multe emoții, multe obiective, vise fantomatice.  În inima mea încape o casă, o poieniță cu multă iarbă, cu doi tei, cu jucării din lemn. Încape o nouă lume. Încape un soț, cei doi copii, încape iubirea….

Însă Inima mi-a fost în urletul unei voci de soprano! În agonie, în apogeul neliniștii, în declin. O să scriu poate ce am mai scris… să termin, sau doar încă o dată să-mi spun acea poveste frumoasă, dulce, nebună…. pe alocuri pustii, pe alocuri mistuitoare. Acum aș zice că sunt bine… dar au fost timpuri…. când din amintire doar mă plângeam, urlam cu cuvinte mute și lacrimi nevărsate, uneori… așa am sperat că totul va fi bine, va fi ca la început… și că niciodată n-am să mai plâng… ce naiv, ce fugar. Am greșit!!! Fie ele emoții scăldate în timp oricum dor. Se redeschid, iar inima ca o orchestră îmi dirijează suspinele. Inima, o soprană în plină agonie, răsună, îmi sparge timpanele vieții și îmi zdruncină simțirea din temelii. Nici nu știu ce să mai cred, poate în toate poveștile mele sau ale altora, sau în cele de care încă sunt prinsă… dar știu, că sunt incompletă fără el, fără atingeri, mirosuri și senzații…. fără poveste și fantezie, știu că trebuie de mers înainte…. de trecut peste tot… și toate, cum ar fi șters cu un burete. Trebuie să-mi scot declinul din suflet. Îmi trebuie eliberare. A lui. A vieții… Da, mii greu, uneori mă sufoc, alteori zburd în goana emoțiilor, alteori le scap din frâul cuvintelor, uneori mă afund în neant… prin cărți și vechime, uneori străbat pustiul spre nisipul nemuririi. Dar sper că așa va fi mai bine pentru mine….!! Să mă coagulez cu cerneala și să mă tipăresc prin cuvinte. Să scriu, să dăinui prin vorbe de suflet pentru suflete. Să nu renunț, să vreau în continuare schimbarea, cumva mai mult decât până acum. Poate o să fie nevoie să mai și renunț, să aștept altceva, să merg peste…. însă mă împărtăș, înaintez și nu mai port regrete….. suspină inima mea în muzica unei voci asurzitoare, o știu, o aud, o ascult… însă asta pot doar eu…. și nu e tot, dar e un început!

˗ˏˋ 𝗉𝗂𝗇𝗍𝖾𝗋𝖾𝗌𝗍: 𝗌𝗏𝗇𝗇𝗒𝖻𝗏𝖼𝗄𝖾𝗍 ˊˎ˗

Sursa foto: pinterest.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: