Sări la conţinut

Citindu-l pe Roald Dahl. Cartea „Marele uriaș prietenos”!

  Roald Dahl (1916 – 1990) a fost un scriitor britanic. Acesta avea un program zilnic strict. Îşi lua micul dejun în pat şi îşi citea corespondenţa. La 10.30 făcea o plimbare prin grădină până la căsuţa unde obişnuia să scrie şi lucra până la ora 12.00, când se întorcea pentru masa de prânz – un gin tonic, urmat de salată de creveţi norvegieni cu maioneză. La sfârşitul fiecărei mese, Roald şi familia sa mâncau un baton de ciocolată dintr-o cutie roşie de plastic. După un pui de somn, îşi lua un termos cu ceai şi se întorcea în căsuţă, unde lucra de la ora 16.00 până la ora 18.00. Apoi se ducea acasă la ora şase fix pentru cină. Scria întotdeauna numai cu un anumit tip de creion: galben cu gumă la capăt. Înainte să înceapă să scrie, Roald se asigura că are şase creioane ascuţite în apropiere. În două ore, acestea se toceau şi erau ascuţite din nou. Una dntre cărțile autorului este „Marele uriaș prietenos” . O minunăție literară!

The BFG ( The Big Friendly Giant) este o carte pentru copii din 1982 scrisă de romancierul britanic Roald Dahl și ilustrată de Quentin Blake. Este o extindere a unei nuvele din cartea lui Dahl din 1975, Danny, Campionul Lumii. Cartea este dedicată fiicei târzii a lui Dahl, Olivia, care a murit din cauza encefalitei de rujeolă la vârsta de șapte ani în 1962. Începând cu 2009, romanul a vândut 37 de milioane de exemplare doar în ediții din Marea Britanie, cu peste 1 milion de exemplare vândute în întreaga lume în fiecare an.

“Eu este singurul uriaş cumsecade şi zăpăcit din tot Tărâmul Uriaşilor. Eu este Marele Uriaş Prietenos. Eu este MUP.”

În toiul nopţii, micuţa Sophie este înşfăcată din patul ei de un uriaş, iar primul ei gând este că va păți ceva rău. Dar uriaşul cu ochi scânteietori nu face decât să o ducă în peştera lui, unde, cu felul lui împleticit de a vorbi, i se prezintă: “Eu este singurul uriaş cumsecade şi zăpăcit din tot Tărâmul Uriaşilor. Ba mai mult, Sophie află că MUP are o îndeletnicire nobilă şi misterioasă: colecţionează vise pe care le suflă în urechile copiilor adormiţi. În Țara Viselor, Marele uriaș prietenos își demonstrează abilitățile de a prinde visele lui Sophie; dar BFG surprinde greșit un coșmar și îl folosește pentru a începe o luptă printre ceilalți giganți care îl necăjesc ori de câte ori au ocazia.

„Fiecare vis din lume face un alt fel de muzică zumzăbâzâită. Și urechile acestea mari și lipădibăcele ale mele poate să citească muzica lor. „

„Problema omleților, continuă MUP, este că ei refuză categoric să creadă orice, atât timp cât ei nu vede cu propriii lor bulbuci. Sigur că melcăricii există.”

bfg1

Marele Uriaș Prietenos nu este un monstru sfarmă-oase cum sunt mulți din neamul lui, la replica fetiței că o va servi la micul dejun, uriașul râde și explică că majoritatea giganților întradevăr mănâncă ființe umane însă el nu. Asta spre marele noroc al lui Sophie. După ce Sophie află că uriașii se „grabnigrăbesc” spre Anglia să gâtluiască niște coplii micuți, ea și MUP sunt hotărâți să-i oprească o dată pentru totdeauna. Sophie îl convinge mai târziu să se apropie de regina Angliei pentru a întemnița pe ceilalți giganți. În acest scop, își folosește cunoștințele despre Londra pentru a naviga BFG până la Palatul Buckingham, iar BFG creează un coșmar pentru regină, care descrie giganții care mănâncă „omleți” și o lasă pe Sophie în dormitorul reginei pentru a confirma veridicitatea visului. Deoarece visul includea cunoașterea prezenței Sophiei, regina o crede și vorbește cu Marele uriaș prietenos.
După toate verificările, regina dă verdictul pentru capturarea uriașilor periculoși, iar o flotă de elicoptere urmează apoi pe Sophie și Uriașul nostru până în patria giganților, unde aceștia sunt legați în timp ce dorm, iar elicopterele îi transportă înapoi la Londra, unde sunt închiși într-o groapă adâncă. Și lăsați acolo! Îndrăzneaţa misiune, la care va participă însăşi regina Angliei, îi va ţine pe cititori cu sufletul la gură şi le va stârni deopotrivă hohote copioase de râs.
După aceea, este construit un castel imens, o nouă casă pentru Uriașul prietenos, și micuța Sophie. În timp ce trăiesc fericiți în Anglia, cadourile nu încetează să vină, din toate țările suferinde de pe urma uriașilor odioși (în special Anglia, Suedia, Arabia, India, Panama, Tibet, Jersey, Chile și Noua Zeelandă). După ce Sophie îl învață pe Marele uriaș prietenos cum să citească și să se exprime corect, el scrie o carte despre aventurile lor identificate drept romanul însuși!

A fost o plăcere să citesc această carte datorită ideii originale, a comicurilor de situație și a dialogurilor dintre MUP și Sophie dar și al celor cu regina Angliei, care au fost savuroase. “Pe jeleurile mele” dacă vă mint! Și multe alte schimonosiri de cuvinte care ne-au adus zâmbete, (cuvinte precum carnibali, coplii, omleți, care prin încălcarea legilor lor fonetice ajung să desemneze alte realități pe care și le dorește MUP) – ceea ce-i dă o originalitate specifică, iar efectul pe care îl are este comic și plăcut pentru copii. Recomandăm cu drag cărțulia, noi am rămas mega încântați de operele autorului, acum suntem în călătoria vrăjitoarelor tot de acest autor!

„– Sifoclăbucelul suavicios și spumos, răspunse MUP. Toată lumea trebuie să bea sifoblăbucelul la micul dejun, Maiestate. Apoi noi toți poate să clipofâsâie împreună cu voie bună.”

5 comentarii »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: