Sări la conţinut

Azi e despre Dor!

13 mai e marcată ca Ziua Internațională a Dorului – Dorul este un sentiment care nu uită pe nimeni, care nu-i trece pe unii și nu-i cruță pe alții. Toți îl simțim, îl descoperim, îl palpăm prin pierderi și depărtări. Astăzi vorbim despre dor. Despre sensul lui dar mai ales esența. Pe această unică stare de dor, o explică cele mai puternice sentimente pe care noi oamenii le putem simți. În dor sunt amestecate sentimente de bucurie, tristețe, melancolie, patimă, nostalgie ori jale. Etimologic vorbind, cuvântul dor vine din latinescul dolus, care înseamnă durere. Alte limbi cu origini latine au, în ziua de astăzi, variații ale acestui cuvânt, însă niciuna nu are un echivalent al dorului. Limba franceză are termenul deuil, care provine din aceeași rădăcină latinească, dar se traduce prin doliu, nu prin dor. Limba spaniolă are termenul dolor, cu aceeași origine veche, dar nici acesta nu se traduce prin dor, ci prin durere. Doar pentru românul de pretutindeni dorul e altceva. Din punct de vedere psihologic, dorul este un sentiment universal. Orice om care s-a atașat de cineva trăiește dorul. Românii sunt însă singurii care au un cuvânt specific pentru a denumi acest amalgam de trăiri. Oamenii pot experimenta mai multe tipuri de dor. Este vorba de dorul provenit din atașament, dorul din cauze romantice și erotice, dorul de țară, de trecut, de o amintire și multe altele.

Noi oamenii știm să trăim dorul, acea emoție pe care ne tulbură, – ne e dor aproape zilnic de oameni, de locuri, de arome, de perioade din viață care au trecut. Mai mult, ne e dor de cum ne simțeam noi lângă o persoană specială sau într-o situație care a mișcat ceva în noi. De aici și ideea de zi dedicată Dorului. Dar ce este dorul? Dorul nu e doar o lipsă, este un sentiment, o trăire, o durere sufletească și mai aproape de claritatea noastră emoțională!

Aud tot mai des, dorul se simte, nu se explică! Se trăiește nu se cuvântează. Însă câți scriitori au devenit prin dor, câți artiști din dorul lor nebănuit au profesat, câte inimi au adus aproape dorurile? Eu trăiesc dorul, uneori îl simt până în măduva oaselor, dar știu că el e dovada pură că eu trăiesc, că simt și că iubesc! Că sunt mai vie ca oricând și gata să transmit din emoția mea. Și în timp am constatat că dorul înseamnă suma amintirilor frumoase… deoarece doar atunci ajung nostalgică și cu „dor” de ce a fost. Și ce nu am zice și în ce limbă nu s-ar traduce dorul e despre oameni, despre senzații, trăiri, vise… atingeri. Undeva scria Oana Pellea“Mi-e foarte, foarte dor de frumos şi de bun. Mi-e dor de oameni delicaţi şi buni. De oameni deştepti şi generoşi. De educaţie şi tradiţie. Mi-e dor de bun simţ şi bunăvoinţă”. Și cât de frumos o zice…

Astăzi dorul nu-mi cere să plâng, ci doar să-l trăiesc, să-l aduc mai aproape și să-l mângâi ca pe un copil într-o dojeneală, el mă îndeamnă doar să-l accept și să-l las să mă însoțească mai departe. Prin timp și trecere, pentru a-mi arăta direct că exist, că prin acumulări mă afirm, mă definesc. Dorul ne reprezintă pe noi ca popor, ne stă la origini, în inimile noastre române, iar din acest cuvânt s-au născut sute de cântece, balade, povești la gura sobei, sute de poeme ce au ajuns în inimi!

Voi cum vă duceți dorurile?

Sursa foto: pinterest.com

4 comentarii »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: