Sări la conţinut

Citind-o pe Marina Nemat. Cartea „Prizonieră în Teheran”!

Marina Nemat (persană: مارینا نِمت, rusă: Марина Немат; născută la 22 aprilie 1965 la Teheran) este autoarea a două memorii despre viața ei în creștere în Iran, care a servit timp în închisoarea Evin pentru că a vorbit împotriva guvernului iranian, scăpând un condamnare la moarte și în cele din urmă fugit din Iran pentru o nouă viață în Canada.

”Prizonieră în Teheran. Cum am supravieţuit într-o închisoare iraniană”, este despre ea, Marina Nemat care a supraviețuit și și-a spus povestea.

Prizoniera in Teheran - Marina Nemat - Libris

Aceasta spune cum la vârsta de 16 ani, ajunge să fie torturată şi condamnată pe viaţă, pentru că a îndrăznit să îi ceară profesorului de matematică să predea matematică şi nu politică? Cum ar fi să ştiţi că urmează să fiţi arestate şi, pur şi simplu, să aşteptaţi momentul zile în şir? 

Pe lângă povestea sfâșietoare despre zile negre petrecute în închisoare aceasta își povestește concomitent viața ei dinainte, cu un tată ce lucra ca profesor de dans, și mama ei ca coafor, cu o relație rece unii față de alții. Cum era elevă la liceu când monarhia secularizantă a lui Mohammad Reza Pahlavi a fost răsturnată de Revoluția islamică a lui Ayatollah Khomeini aceasta a scris câteva articole în ziarul școlii atrăgând o atenție în plus, ajungând în lista neagră a directoarei.  Fiind luată chiar din propria casă, aceasta a fost torturată în închisoarea Evin, binecunoscută pentru atrocități împotriva deținuților politici și condamnată la moarte. A fost salvată de un gardian al închisorii, aflându-se mai târziu că e unul dintre anchetatorii care interoghează deţinuţii, pe nume Ali care a obținut și comutarea pedepsei sale cu închisoarea pe viață. Cu toate acestea, după cinci luni de închisoare, a devenit clar că Ali a dezvoltat un atașament față de Nemat destinat să o forțeze să se căsătorească cu el. Aceasta schimbând o închisoare pe o alta. Marina va trebui să accepte şi, din condamnată la moarte, va deveni prizonieră pe viaţă a statului iranian şi a bărbatului care ţine în mâini soarta ei şi a familiei sale. În cele din urmă Ali a fost asasinat chiar în ochii ei. După lungi lupte ale socrilor ei aceasta se întoarce acasă. 

Marina s-a căsătorit ulterior cu Andre Nemat. Au evadat în Canada în 1991 și au doi fii. Nemat a lucrat la Franciza Aurora a lanțului restaurantului Swiss Chalet și și-a scris povestea de viață în 78.000 de cuvinte. Știa că multe victime nu doreau pur și simplu să vorbească despre soarta lor. Le era mult prea greu să-și amintească. Însă ea a îndrăznit.

Astăzi, Nemat învață scrierea de memorii part-time la Universitatea din Toronto School of Continuing Studies, și vorbește în mod regulat despre experiențele sale în fața unor clase de liceu, universități, biblioteci și asociații. Este un participant obișnuit la Forumul Libertății din Oslo. În 2012, a fost invitată la Forumul pentru libertatea din San Francisco al Fundației pentru Drepturile Omului, împreună cu Aung San Suu Kyi și Garry Kasparov. Dramatice, pline de pasiune şi sensibilitate, amintirile ei au fost traduse şi publicate în zeci de ţări din întreaga lume.

„Prizonieră în Teheran” nu este numai povestea Marinei, ci, aşa cum şi ea şi-a dorit, cartea este povestea femeilor rămase în închisoare sau a celor care nu au mai apucat să îşi revadă vreodată familiile. În amintirea celor care au fost executate și a căror nume nu se va ști niciodată. De asemenea, este o modalitate de a vedea şi înţelege schimbările prin care Iranul a trecut, văzute prin ochii unei copile necoapte de 16 ani, mult prea tânără pentru a face faţă cruzimii la care a fost supusă.

„— Nu ştiu de unde vă luaţi informaţiile, i-am spus, dar sunt complet greşite. Am studiat comunismul la fel cum am studiat şi islamul şi nu am devenit comunistă la fel cum nu am devenit nici musulmană.
— Chiar mă distrez! Mi-a spus râzând. Dă-mi numele tuturor comuniştilor sau oricăror altor antirevoluţionari de la tine din şcoală şi atunci am să te cred.

De ce îmi cerea numele colegilor mei? Ştia despre grevă şi despre ziarul şcolii, prin urmare Khanoom Mahmoodi vorbise sigur cu el şi îi dăduse lista ei. Dar nu puteam să risc şi să-i spun ceva, fiindcă nu ştiam ce alte nume în afară de al meu erau pe lista respectivă.”

Critici literare:

  • „Marina Nemat spune o poveste sfișietoare despre iertare, speranță și dragoste răbdătoare; ea dă glas istoriilor nespuse, trecute sub tăcere de revoluția din Iran.” – Publishers Weekly

Sursa foto: pinterest.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: