Citind-o pe Petruța Petre. Cartea „El și ea, adică noi „

  Petruța Petre, este profesor de limba și literatura română la o școală din mediul rural, din județul Constanța. După spusele autoarei, iubește copiii și cărțile, iubește oamenii și iubește ceea ce face. Autoarea susține: „Vorbesc greu despre mine. Aș putea să vorbesc despre orice altceva, să scriu ore în șir, dar atunci când e necesar să vorbesc despre mine mă gândesc că ar fi mai bine ca oamenii să mă cunoască prin prisma realizărilor mele. Am doi copii minunați, am o familie frumoasă. Literatura a însemnat pentru mine o modalitate de evadare din cotidian. Citeam și-n felul acesta călătoream odată cu personajele în locuri noi, inedited. Eram fascinată de citit. Nu știu ce vârstă aveam când am început să-l citesc pe Mircea Eliade, pur și simplu m-a fermecat cu setae lui de cunoaștere și cu capacitaea intelectuală remarcabilă… Cred că nu pot să vorbesc despre literatură, fără să mă raportez la Eliade. Pentru mine este și va rămâne mereu o personalitate a culturii românești. Am debutat cu romanul El și ea adică noi, am publicat articole în revista online Catchy,  în Revista Parnas XXI, Revista Armonii Culturale și în Revista Metamorfoze Literare. Scriu din pasiune, scriu din suflet; pentru mine scrisul este un mod de manifestare a spiritului, un mod de a-mi consuma viața pe hârtie, un mod de a trăi.”

În felul acesta am cunoscut-o pe impresionanta autoare, care mi-a relatat atât de suav și matur latura sa scriitorească că aș mai vrea să o citesc și să o citesc! De recent am terminat cartea „El și ea, adică noi”, o poveste pe care am așteptat să se așeze pentru a mă putea da cu părerea! Dar să încep cu începutul…

„Greșim tot timpul, e firesc. Iubim tot timpul, e necesar. Greșeala și iubirea sunt mereu împreună.”

„El și ea, adică noi” este o poveste de dragoste și nu doar atât. Este trăirea unui El, al unei Ea și a câtorva dragi lor și a multora poate care decid să își trăiască viața, să se bucure de fiecare moment în ciuda barierelor, provocărilor pe care alții le pot țese cu voie și fără de voie. Toate acestea împletite în temeri și trecut greu de dus în bagajul prezentului. Povestea noastră începe așa, un El întâlnește o Ea. Și încet, încet totul se încinge, orele trec precum zilele, schimbările nu întârzie să apară cât și emoțiile ce se adâncesc într-o iubire matură. O relație mai pregătită, mai statornică, mai iubibilă! Totul avansează până când El și Ea devin Noi.

 „Acesta este adevăratul miracol al omului: să iubească şi să fie iubit! Oare când vom înţelege asta? Oare când vom înceta să luptăm cu orgoliul?’

„Dar, s-ar putea să vreau să-ți înapoiez sărutul, apoi tu vei vrea să faci la fel. Săruturile noastre se vor amesteca o vreme și va fi foarte greu să mai știm care era al tău și care al meu.”

Îi avem ca protagoniști pe Alex și Irina, două personaje mature atât din punct de vedere al vârstei cât și al sentimentelor. Mi-a fost imposibil să nu intru în povestea lor, să le trăiesc povestea pe viu, să contemplu la starea lor și să le susțin iubirea. Însă cum nu totul pare atât de simplu iar provocările vieții bat gongul atunci când te aștepți mai puțin aceștia se confruntă cu cel mai apring dușman, trecutul și ceea ce poate atrage după el, iar acesta i-a oferit romanului o mică doză de mister. În paralel cu relația celor doi, observăm și legătura indestructibilă și extraordinar de frumoasă dintre cei doi și propriii copii. Relațiile ce și le-au creat în ani cât și implicările în cazurile nobile.

Un aspect ce mi-a plăcut tare mult la acest roman a fost accentul pus și pe descrierea celorlalte personaje. Vera. Sorin. Maria. De asemenea avem parte și de intrigi și probleme adolescentine, ajungând astfel să îi cunoaștem pe Vlad, Diana, Andrei și Ana. Pe parcursul cărții vedem cum evoluează relația lor, încercările prin care trec și vom desoperi și noi întâmplări care îi aduc mai aproape întru a forma o familie în toate sensurile ale cuvântului. Cert e că povestea m-a umplut de emoție, atât prin diafanul povestirii cât și prin subtextul pe care l-am găsit atât de profund și de sensibil, vă las pe voi să descoperiți și să vă faceți propria părere despre poveste și personaje, însă un început de iubire mai romantic și mai fulgerător decât aici nici că se putea…. totul fiind presărat cu erotism, intrigi și conflicte, așa cum se întâmplă în realitate fără retușuri exagerate. Iar pentru asta un mare mulțumesc autoarei!
Ce-mi mai rămâne să vă spun e că vă îndemn la lectură, e o carte pe care o trăiești odată cu El și Ea în derularea poveștii lor. Aici nu ai loc de întrebări…. dacă nu este prea repede, prea mult sau prea trevial… Aici e loc de iubire.

Mi-a plăcut cartea, se citește ușor, este numai bună pentru aici și acum. Nu vă solicită, vă amuză și vă binedispune. Abia aștept următoarea carte scrisă de autoarea Petruţa Petre!

Nota autoarei: 

• Greșim de multe ori în alegerea reperelor și ne ghidăm mai mult după exemplele din jur, uitând astfel de viața noastră care este unică în toate sensurile ei. Și uităm să trăim. Sau trăim cu teamă. Teama de păcat, teama de gura lumii, teama de eșec, teama de decepție… Uneori nu reușim să iubim tocmai pentru că privim mai mult în jurul nostru și mai puțin în noi înșine. Personajele mele se eliberează de prejudecăți și reușesc să învingă. Reușesc să treacă peste toate barierele impuse de societate, să se lase în voia destinului, să accepte provocarea, să iubească. Iubirea chiar învinge mereu, condiția e să o lăsăm.