Sări la conţinut

Neîmplinirea. Povestea Lunii și a Soarelui!

 Povestea Lunii și a Soarelui

Odată, mai demult, când viața pe pământ era mai simplă, Soarele strălucea mai tare decât orice și oricine altcineva. Oamenii erau recunoscători și se bucurau de fiecare dată când soarele strălucea. Le aducea bucurie și speranță, el era însăși sursa căldurii lor. Dar Soarele era singur, de unul singur în vastitatea cerurilor. Se uita în jos la oameni și la cum dansează în lumina sa și se întreba dacă destinul lui este să trăiască o viață de singuratate. Probabil acesta a fost prețul pe care a trebuit să îl plătească fiindcă a fost cea mai strălucitoare dintre stele, se gândea el…

Și totuși mai era și Luna acolo. În timp ce soarele devenea din ce în ce mai slab și începea să dispară de pe cer, începea să apară luna însoțită de milioane de stele. Strălucirea ei avea un soi de frumusețe tristă căci de multe ori trecea neobservată. Atunci când luna strălucea, oamenii dormeau. Stelele o priveau, dorindu-și și sperând că într-o bună zi Soarele și Luna să se apropie pentru ca Luna să nu se mai simtă atât de goală și pustie în interior. Dar acest lucru nu era posibil. Luna era de neatins și se înconjura de o pătură de întuneric în timpul nopților reci.

Până când într-o zi, când Soarele s-a strecurat afară din Ceruri, el a reușit să o zărească pe fugă. Ea i-a aruncat o privire, o parte din ființa ei fiind expusă la lumină. Atunci soarele a știut că și luna poate străluci și în inima lui a înflorit o rază de speranță.

Așa că pe când stelele hoinăreau în noapte, soarele s-a îndrăgostit. Iremediabil, precum un bulgare de zăpadă care se rostologește la vale pe un munte… Cât de mult și-a dorit să o vadă. Mai mult decât momentele fugitive pe care le-a împărtășit cu ea la răsărit și la apus. Însă luna era de neatins. Este imposibil. Era cu neputință.

“Pleacă”, i-a șoptit ea în una din acele nopți, vocea ei fiind la fel de dulce și dureroasă precum ultima rază de lumină a dimineții. “Du-te și lasă-mă să respir, căci eu și cu tine avem sorțile decise. Tu luminezi ziua și eu arunc sclipiri de lumina nopții. Nu putem fi niciodată împreună. Legatura dintre noi ar fi împotriva a ceea ce cred toți oamenii, împotriva a tot ce se cunoaște”. În timpul verii, el obișnuia să stea puțin mai mult în caz că ea se răzgândea. Dar în zadar…

“Să nu îndrăznești să îți abandonezi binecuvântarea luminii tale pentru întunericul meu.” Acestea au fost ultimele cuvinte pe care, cu ultimele puteri, luna a reușit să i le spună Soarelui…

Astrologie: Soarele si Luna influenteaza compatibilitatea

Sursa foto: pinterest.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: